Regizorul Lia Bugnar, poveste incredibilă trăită la solar. A vrut să fie Beyonce și a ajuns un „dalmațian bipolar”

Lia Bugnar a vrut să fie o sosie a lui Beyonce, dar din păcate a ajuns să fie transformată într-un „dalmațian bipolar”. Și totul, din cauza faptului unei ședințe de solar.

„Albă ca neaua”, Lia Bugnar le-a povestit internauților că nu suportă să stea la soare pentru că „mă umple de pete, mă arde, mă pistruiază”. Așa că a ales solarul pentru a se bronza așa cum scrie la carte. Sau, în cazul acesteia, pentru a arăta ca Beyonce. Dar prin ce a trecut în acel loc depășește orice limită.

„Să-i las pe toți uimiți când oi intra eu Beyonce pe ușă”

Vedeta a ales un solar aproape de casă, „finuț, convenabil”, și-a făcut programare și a ales ca gomajul necesar înainte de începerea ședinței să fie făcut la salon. „Mă duc azi acolo, îmi zisese și cât durează, vreo 45 de minute cu totul. La fix să ajung și la repetiție, să-i las pe toți uimiți când oi intra eu Beyonce pe ușă.”, a povestit aceasta. Solarul era un apartament „dintr-un bloc vechi, cu bulină… (…) un apartament măricuț într-un bloc interbelic”.

„Da’ știți că ați zis că mi-l faceți aici, eu în ideea să nu mă mai și taxeze naibii pentru asta”

„La recepție, nimeni. Câteva uși închise, una semideschisă așa, vedeam niște picioare de doamna dezbrăcată pe un pat, zic, nu intru, mai stau. Nu apare nimeni, așa că bag capu’ în cameră cu doamna dezbrăcată. Ce programare aveti? Păi, bronzat, la 12,30. (…) Se uită pe niște caiete, bombane și zice, gomaj ați făcut?

Zic, nu, ați zis că-mi faceți dumneavoastră. Mă duce la o baie care era cât dușu’ de la mine de-acasă și-mi pune un prosop în mână și un tubuleț mic de gomaj și-un gel de duș. Zice, va spălați cu gelu’ de dus, dup-aia dați cu gomaju’ bine peste tot și dup-aia vă clătiți bine, bine, să nu rămână nicio bobiță de gomaj.

Zic, bine, așa fac, da’ știți că ați zis că mi-l faceți aici, eu în ideea să nu mă mai și taxeze naibii pentru asta, că duș puteam și eu să fac acasă (oricum făcusem)”, a continuat Lia Bugnar.

„Îl pun pe coșu de gunoi, că alt loc nu era”

După ce și-a făcut singură gomajul, a intrat la bronzat. Aici, altă nebunie. „Ieșim din apartament și mă duce într-o garsonieră vis a vis. Un birou și-o baie, vreo trei scaune în birou, mai de catifea așa, dau să-mi pun sacul pe unul, zice, nuuuu, nu puneți acolo, astea sunt doar așa. (…) agățați-l în cuier (cuier pom, genu’ care cade dacă e ceva mai greu, eu aveam laptopu’ cu toată opera bugnaresciană în el) (…)

Îl pun pe coșu’ de gunoi, că alt loc nu era”, a continuat Lia Bugnar. Ulterior, i să un „lapte Doina” pe care urma să-l folosească „pe palme, pe tălpi și pe cuticule. Da’ să nu atingeți vreun deget sau ceva, că nu e bine. Zice, vin imediat, cinci minute maxim”. Dar așteptarea a durat mai mult de 20 de minute.

„Îmi dau seama că stau cu o fatză furibundă și că o să mă bronzez supărată”

„Simțeam cum crește furia în mine pe măsură ce se scurgeau minutele și transpirația pe mine și-mi vedeam mâinile unsuroase și mă gândeam ce dracu’ m-a apucat. Că nu degeaba m-o fi lăsat Dumnezeu albă, mă apuc eu sa corectez opera lui și de-astea”, susține regizorul. Urmează ședința propriu zisă de solar, presărată cu alți nervi.

„Să nu cumva să călcați lângă șervet că vă pătați. Șervetu’ de sub tălpile mele, subțirel și îmbibat deja de lapte Doina și de transpirația care curgea șiroaie pe mine. Și zic, în cap nu-mi puneți nimic? Mă faceți și brunetă? (…) Îmi pune o cască de-aia de hârtie pe cap și începe să mă stropească cu furtunu’ ăla sau ce-o fi, eu îmi dau seama că stau cu o fatză furibundă și că o să mă bronzez supărată și rămân dracu’ așa, încerc să zâmbesc, era greu”, mai spune Lia.

„Arătam dubios”

După ce s-a terminat „coșmarul”, Lia s-a privit în oglindă și a constatat că „arătam dubios, da’ nu mai conta, nu puteam susține că nu-s mai neagră ca la venire. Zice, e un bronz frumos, ca pe plajele italienești. Zic, bine, doamnă”. În drum spre teatru „mă mai uitam în câte o vitrină, nu era prea liniștitor ce vedeam, dar zic, am și ochelarii de soare, na, nu se vede clar”.

Primul șoc pe care l-a avut regizorul a fost atunci când întrând în teatru, s-a întâlnit cu „Richard Bovnoczki, omu’ trece pe lângă mine și face ochii mari, Lia, nu te-am recunoscut. Zâmbesc tâmp și zic, la repetiție, deși nu știu dacă m-a intrebat omu’ unde merg”.

A început să realizeze ce s-a întâmplat cu adevărat când a dat cu ochii de prima oglindă. Atunci a observat că „aveam niște dâre groase cât o palmă de ceva caramel închis pe gât, alternate cu niște alei din fosta mea culoare, albă ca neaua. Stropi bruni curgeau de pe fața mea, direct pe podea”.

„Carmen Tănase mă vede și vine veselă spre mine să mă pupe”

Lia povestește că a intrat imediat în baie, s-a spălat pe față, s-a șters temeinic cu șervețele, dar dungile se încăpățânau să rămână în acel loc. „Acu’ aveam fatza albă, corpu’ negricios, exact ce visasem. Ies din baie, Carmen Tănase mă vede și vine veselă spre mine să mă pupe, îmbrăcată toată în alb-bej. Zic nu te-apropia, zice, ce-ai, mă? Îți povestesc, da’ stai că mă mai duc până la baie.

Zice, și de ce te porți urât cu mine, de ce nu pot să te pup, zic, îți zic după, zice, care te-o mai pupa vreodată. Zic, stai, mă, n-auzi că-ți povestesc?!”, susține Lia Bugnar. A urmat o altă spălare a feței, gât, urechi, decolteu, „eram un dalmațian bipolar, arătam ca dracu”. După ieșirea din baie, regizorul le-a povestit tuturor întâmplarea, „râd toți cu lacrimi”.

„Mă întreb dacă așa o sa fie viața mea de-acum încolo, să dau de ea peste tot, zâmbindu-mi prietenos”

După terminarea repetiției, dă năvală în magazin să-și cumpere o ciocolată pe principiul „ce mai poa’ să strice un Ritter Sport sau cum s-o scrie”. În fața Liei, o clientă la casă, se întoarce spre ea și o întreabă ce mai face. „Doamna care mă bronzase. La Megau’ meu.

Mă întreb dacă așa o sa fie viața mea de-acum încolo, să dau de ea peste tot, zâmbindu-mi prietenos. Sunteți bine, insistă ea? Zic, am ajuns la teatru și m-am spălat pe față, a curs tot. N-a zis nimic, eu am ieșit, am venit acasă și m-am descărcat pe răbdarea voastră”, a încheiat povestea regizorul.

Continuarea? Lia a promis că va intra în baie, „mă frec cu tot ce găsesc prin casă (…) tineti-mi pumnii, să nu fiu de rasu’ TIFF-ului, că am în două ore am avion spre Cluj. P.S. Da, Basti Topescu, știu. Tu mi-ai zis să nu”.