În continuare, Mario Iorgulescu se află în Italia, internat într-o clinică cu profil psihiatric. Tribunalul Bucureşti a dat publicităţii motivarea deciziei din 10 februarie, prin care Mario Iorgulescu a fost condamnat la 15 ani şi opt luni de închisoare cu executare pentru omor şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului şi drogurilor (cocaină). Motivarea sentinței are nu mai puțin de 59 de pagini.
Magistratul Manuela Orzaţă explică motivele pentru care i-a aplicat această pedeapsă lui Mario Iorgulescu, fiul lui Gino Iorgulescu, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal. Concret, din probele aflate în dosar, rezultă că Mario Iorgulescu avea, fără dubiu, discernământ la momentul producerii accidentului. Și, mai mult decât atât, nu a suferit şi nu suferă nici în prezent de afecţiuni psihice care să-l împiedice să fie transferat din Italia pentru a participa la procesul său.
Același magistrat arată că Iorgulescu junior se poate trata fără probleme și în sistemul penitenciar din ţara noastră, dacă suferă anumite afecțiuni medicale. Magistratul atenționează și că Mario Iorgulescu a arătat indiferenţă faţă de urmările acţiunilor sale, ceea ce îl face cu adevărat periculos.
Avocaţii apărării şi familia susțin că Mario nu avea discernământ
Amintim că în timpul procesului finalizat cu sentința din 10 februarie, avocaţii apărării şi familia Iorgulescu au solicitat suspendarea, susţinând că tânărul are afecţiuni medicale ce îl pun în imposibilitatea de a participa la dezbaterile din instanţă. Ei au mai susținut că acesta se află internat pentru tratament într-o clinică privată din Italia şi este netransferabil.
Tot avocații au insistat că Mario Iorgulescu nu avea discernământ la momentul producerii accidentului, deoarece ar fi fost diagnosticat cu afecţiuni psihice încă din copilărie. Prin urmare, ei au cerut aplicarea unei măsuri de siguranţă şi nu o condamnare la închisoare cu executare.
Acte medicale mincinoase depuse la dosar, expuse de judecătoare
Magistratul însă atrage atenția că „dacă vreun medic, în toată perioada cât inculpatul a deţinut permis de conducere, ar fi luat cunoştinţă de existenţa unor afecţiuni psihice grave de natură a-l declara pe inculpat inapt psihologic să conducă autovehicule pe drumurile publice, avea obligaţia legală să o facă (…)
Astfel de acte medicale din care să rezulte afecţiuni mintale grave nu au fost depuse la dosarul cauzei, inexistenţa acestor acte înainte de evenimentul rutier fiind susţinută de faptul că deţinea un permis de conducere valabil la data evenimentului rutier (…)
Nu se poate accepta în mod rezonabil că părinţii unei persoane ar fi permis acelei persoane cu tulburări mintale grave să aibă acces la un astfel de vehicul puternic, care se poate transforma oricând într-o armă a crimei, fără a exista riscul de a pune în pericol nu doar viaţa propriului copil, dar şi a altor persoane, şi de a se supune totodată riscului de a fi acuzaţi de săvârşirea unei complicităţi morale la săvârşirea unei infracţiuni contra vieţii”.
Privind actele medicale depuse la dosar de familia Iorgulescu, judecătoarea arată că acestea reprezintă opinii din partea unui medic neurochirurg şi a unui psiholog, care nu deţin calificarea necesară pentru a constata lipsa discernământului. Mai mult, cele menționate de „specialiștii” care au ajutat familia iorgulescu sunt cvontrazise de actele medicale de la UPU, întocmite imediat după accident.
Acestea atestă că tânărul a suferit un „politraumatism cranio cerebral (TCC) minor”, în timp ce neurochirurgul care nu l-a investigat pe Mario Iorgulescu atunci menționează un „traumatismul cranio-cerebral sever” în urma căruia „fenomenele neuro-psihice au fost accentuate”.
„Inculpatul, stând picior peste picior, uşor bronzat…”
Pe de altă parte, avocaţii nu au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru a se stabili dacă Mario Iorgulescu avea sau nu discernământ la momentul săvârşirii faptelor. În schimb, apărătorii au solicitat o astfel de expertiză doar pentru a verifica dacă poate participa psihic la proces.
Având în vedere inclusiv declarațiile martorilor, care au relatat că, după accident, Iorgulescu junior era cooperant și a dictat din memorie numărul de telefon al tatălui său, pentru a fi sunat, judecătoarea a concluzionat că acesta avea discernământ în momentul producerii accidentului mortal.
Mai mult, atitudinea lui Mario Iorgulescu în faţa unui reprezentant al Curţii de Apel din Milano, care îl vizitează la clinica unde este internat, nu îl ajută.
„Sub acest aspect, se observă din CD-ul înaintat de organele judiciare italiene, la solicitarea instanţei de judecată, cum inculpatul, stând picior peste picior, uşor bronzat, păstrează tăcerea când este întrebat cu privire la anumite aspecte pe care instanţa le-a apreciat necesare, incluzând numele şi prenumele său şi alte date necesare pentru identificare (aspecte cu privire la care nu are dreptul la tăcere, potrivit legii, putând păstra tăcerea doar cu privire la fapta ce i se impută).
Inculpatul acceptă astfel strategia apărării de a păstra tăcerea şi de a invoca afecţiuni medicale psihice care îl împiedică să participe la proces, deşi prin simpla acceptare a acestei strategii inculpatul dovedeşte că înţelege ce se întâmplă”, se mai arată în motivare.
Mario Iorgulescu ignoră, din 2019 autoritățile care vor să îi ia o declarație
Judecătoarea afirmă că Mario Iorgulescu poate fi adus din Italia şi, chiar dacă va fi arestat, va beneficia de îngrijiri medicale în penitenciar.
„(…) A arătat indiferenţă faţă de urmările acţiunilor sale pe care le-a prevăzut, punând în pericol participanţii la trafic, lăsând însă producerea sau evitarea unei coliziuni pe seama hazardului şi, în aceste condiţii, ucigând-o pe victima (…), participant la trafic, cu intenţie indirectă. Toate aceste aspecte relevă deopotrivă o periculozitate sporită a inculpatului, dezinhibiţie şi nesocotirea gravă a normelor de circulaţie rutieră (…)
Referitor la conduita după săvârşirea infracţiunii, instanţa reţine că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, nu s-a prezentat nicio clipă în faţa organelor judiciare române pentru a da o declaraţie şi nici nu a dorit să dea vreo declaraţie în faţa organelor judiciare italiene, la solicitarea autorităţilor române”, mai spune în motivarea sa, magistratul.
Sursa foto: Instagram
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook