S-a descoperit o nouă hartă a planetei Marte. Teorii despre „structurile” ascunse sub suprafața marțiană

Structurile descoperite de oamenii de știință pe Marte variază în formă și mărime, una dintre ele semănând cu forma unui câine. Echipa a fost de-a dreptul nedumerită, deoarece nu se știe exact ce sunt aceste formațiuni sau de unde provin. Există însă câteva teorii.

20 de structuri subterane necunoscute anterior, împrăștiate în jurul calotei polare nordice a planetei

Una dintre idei este că structurile au fost compactate de meteoriți antici sau formate de activitatea vulcanică, dar este nevoie de mai multe cercetări pentru a ajunge la fundul acestor anomalii subterane.

Echipa de cercetători de la Universitatea TU Delft din Danemarca și de la Universitatea Utrecht și-a prezentat rezultatele la Conferința Europlanetary Science din Berlin din această săptămână.

Echipa a utilizat mici deviații ale orbitelor sateliților pentru a crea o imagine a câmpului gravitațional al planetei Marte sau a regiunii spațiului din jurul unei planete în care poate fi resimțită forța gravitațională a acesteia.

Au fost combinate observațiile cu date privind grosimea și flexibilitatea scoarței marțiene, precum și dinamica mantalei și a interiorului profund al planetei.

Așa au reușit cercetătorii să creeze o hartă globală a densității planetei Marte, care a dezvăluit existența a 20 de structuri subterane necunoscute anterior, împrăștiate în jurul calotei polare nordice a planetei.

Structurile descoperite sunt acoperite de un strat gros și neted de sedimente

Structurile sunt cu aproximativ 19 până la 25 de kilograme pe picior cub mai dense decât împrejurimile lor și variază în formă și mărime. În plus, acestea sunt acoperite de un strat gros și neted de sedimente care ar fi putut fi cândva un fund de mare.

Cu miliarde de ani în urmă, Marte nu era planeta deșertică pe care o cunoaștem astăzi. A fost odată acoperit de oceane și râuri, dar apa s-a uscat în urma unei schimbări climatice extreme.

Acum, singurele dovezi ale acestor corpuri de apă se află în înregistrările geologice ale planetei Marte, cum ar fi acest strat de sedimente.

Ciudățenii sub suprafața lui Marte

În ceea ce privește structurile care se află dedesubt, „se pare că nu există nicio urmă a acestora la suprafață”, a declarat autorul principal Bart Root, profesor asistent la TU Delft.

„Cu toate acestea, prin intermediul datelor gravitaționale, avem o privire tentantă asupra istoriei mai vechi a emisferei nordice a planetei Marte”, susține specialistul. Aceasta nu este însă prima dată când oamenii de știință găsesc ciudățenii sub suprafața lui Marte.

În decembrie 2023, Zhurong din China a găsit fisuri adânci, mari, în formă de fagure de miere îngropate la zeci de metri sub ecuatorul lui Marte. Care s-ar fi format probabil atunci când scăderile drastice de temperatură au contractat și fracturat solul.

Dar lui Root și echipei sale le este mai greu să își dea seama ce sunt aceste structuri mai recente și de unde provin. În acest moment, ei au două teorii principale.

Meteoriți sau activitate vulcanică?

Fie structurile au fost compactate de evenimente de impact străvechi, cum ar fi loviturile de meteoriți, fie au fost formate de un fel de activitate vulcanică. Această ultimă idee sfidează viziunea de lungă durată a oamenilor de știință, care consideră Marte o planetă inactivă din punct de vedere geologic.

Deși studiile au arătat că Marte nu are o activitate geologică la fel de mare ca Pământul, un număr tot mai mare de dovezi sugerează că planeta nu este complet „moartă”.

Studiul lui Root se adaugă acestor dovezi nu doar prin descoperirea unor structuri care ar putea fi formate vulcanic, ci și printr-o descoperire cu totul aparte. 

Pe lângă descoperirea structurilor misterioase, analiza echipei a arătat că mantaua lui Marte poate găzdui încă procese geologice active care ar putea alimenta Olympus Mons, cel mai mare vulcan cunoscut din sistemul solar.

Vulcanul Olympus Mons nu a mai erupt de 25 milioane de ani

Olympus Mons este situat în regiunea Tharsis Montes, în apropierea ecuatorului planetei Marte. Oamenii de știință estimează că acesta nu a mai erupt de 25 de milioane de ani.

Geologia subterană a regiunii Tharsis este incredibil de densă, însă Root și echipa sa au detectat o masă mult mai ușoară situată la 700 de mile sub suprafață. El crede că această masă este o picătură enormă de magmă care se întinde pe o lungime de 1.000 de mile în mantaua lui Marte.

„Acest lucru înseamnă că trebuie să regândim modul în care înțelegem suportul pentru vulcanul Olympus Mons și împrejurimile sale. Mai mult, Marte ar putea avea încă mișcări active în interiorul său, care să afecteze și, posibil, să creeze noi caracteristici vulcanice la suprafață”, a mai spus Root.