Sâmbăta Mare, tăierea Iadului. Tradiții și obiceiuri din vechime

În Ortodoxia Răsăriteană, în Sâmbăta Mare, Hristos s-a „odihnit” fizic în mormânt. Apoi a săvârșit în duh Tăierea Iadului și a înviat în Paradis, după ce i-a eliberat pe cei care fuseseră ținuți captivi. Există tradiții care se păstrează și azi.

Sâmbăta Mare este ultima dintre cele mai stricte zile din Postul Mare. Pentru creștinii ortodocși este deopotrivă tristă și veselă: oamenii își amintesc de îngroparea lui Hristos și se pregătesc pentru Învierea luminoasă, Paștele, prin sfințirea alimentelor pentru masa de sărbătoare.

Cereți iertare celor care v-au greșit

În Sâmbăta Mare se fac ultimele pregătiri pentru Paște. Gospodinele pregătesc ultimele bucate pentru masa alături de familie, dar și lucrurile noi care urmează a fi îmbrăcate în noaptea de Înviere. Potrivit tradiției, femeile e bine să aibă o cămașă nouă, iar bărbații o pălărie. Se crede că sâmbăta este potrivită pentru a ierta jignirile care vi s-au adus și pentru a cere iertare, pentru a face pace cu cei care v-au certat sau pe care i-ați certat. Tot în această zi se deretică prin casă, definind curățenia.

Nimeni nu are voie să doarmă în Sâmbăta Mare

Tradiția spune că nimeni nu are voie să doarmă în Sâmbăta Mare. Pentru că atunci când cerurile se vor deschide Domnul va privi în sufletul fiecăruia, iar orice dorință pe care v-o puneți, se va împlini. În această zi se crede că sufletele celor trecuți de-a dreapta Domnului vor veni acasă să petreacă cu familiile lor.

„Îngroapă păcatele mele”

Și tot în Sâmbăta Mare credincioșii trebuie să rostească această rugăciune, aducătoare de mare bucurii. „Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif și de Nicodim pus fiind în Mormânt,

Te-ai pogorât în iad cu Sfântul și Îndumnezeitul Tău suflet și de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale și ai adus bucurie nespus de mare strămoșilor noștri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită și i-ai suit în rai. Îngroapă păcatele mele și cugetele mele cele rele și viclene, că să piară din mintea mea și să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, și șuie mintea mea la cer, că să mă bucur de Față Ta.

„Primește umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici”

Așa Doamne, primește umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, și de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima. Care împreună cu ucenicii și cu mironosițele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morți și la înălțarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoțit de Sfinții Tăi Îngeri.

„Nu încetați a va ruga Lui, ziua și noaptea pentru noi, nevrednicii”

Îndură-Te, Doamne, și de cei vii și de cei răposați, pentru rugăciunile Sfinților Tăi, către care zic și eu, nevrednicul: O, fericiți servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetați a va ruga Lui, ziua și noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greșim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociți pentru noi Darul și ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu știm a-l cere după cuviință. Amin”.