Privită adesea ca un panaceu blând, sunătoarea este capabilă să anuleze eficiența unor tratamente alopate vitale sau să amplifice periculos toxicitatea acestora în organism. Un medic cunoscut spune cât de periculoasă poate fi o plantă folosită de români pentru sănătate. „Eu aș interzice-o”.
Plantă veche de peste 2000 de ani, sunătoarea, consumată frecvent sub formă de ceaiuri sau extracte concentrate pentru stări de neliniște insomnia sau tulburări biliare, este readusă în atenție dintr-o perspectivă medicală. Medicul Mihail Pautovtrage un semnal de alarmă cu privire la pericolele reale pe care le poate avea asupra sănătății.
Specialistul a subliniat că planta reprezintă o amenințare majoră pentru sănătatea oricărei persoane care urmează simultan un tratament prescris de un specialist. Poziția clinicianului este fără echivoc:
„Sunătoarea eu aș interzice-o. Pentru că sunătoarea are niște substanțe care se leagă de foarte multe medicamente pe care noi le avem”. Medicul susține însă că această plantă ar putea fi folosită de bărbați robuști și sănătoși, care nu iau niciun tratament.
De ce trebuie să fim foarte atenți când consumăm sunătoare
Explicația din spatele acestei poziții categorice ține de modul în care această plantă influențează metabolizarea substanțelor de sinteză. Mulți oameni consideră eronat că remediile din natură sunt inofensive, iar sunătoarea conține compuși activi capabili să modifice traseul altor substanțe.
Doctorul Mihail Pautov arată că sunătoarea anulează complet efectul contraceptivelor orale, compromițând bariera hormonală menită să prevină o sarcină nedorită. Femeile care utilizează pilule contraceptive și beau concomitent astfel de ceaiuri se expun riscului iminent de eșec contraceptiv, deoarece hormonii sunt descompuși mult prea rapid în ficat.
Sunătoarea destabilizează un echilibru fiziologic fragil
Consecințe există și în patologia cardiovasculară. Pacienții care depind de anticoagulante pentru a preveni formarea cheagurilor se expun unei instabilități. Sub influența principiilor active din plantă, efectul anticoagulantelor oscilează necontrolat: fie scade dramatic, sporind riscul de tromboză, accident vascular cerebral sau infarct, fie se amplifică sever, generând hemoragii interne masive.
De asemenea, în prezența antidepresivelor, planta acționează haotic: fie diminuează substanțial acțiunea terapeutică a pastilelor, lăsând pacientul vulnerabil în fața recidivei, fie o potențează. Un alt remediu frecvent utilizat este rostopasca, o plantă care prezintă o toxicitate hepatică certă, documentată clinic. Specialistul avertizează că automedicația cu rostopască produce leziuni celulare la nivelul ficatului.
Dr. Mihail Pautov: „Nu lua rostopacă, îți faci rău la ficat”
„Taie efectul contraceptivelor, schimbă efectul anticoagulantelor: fie îl scade, fie îl crește foarte tare. Scade efectul antidepresivelor, fie îl potențează. Poate să scadă efectul imunoterapiei la persoane care iau tratament de imunosupresie, fie pentru o boală autoimună, fie pentru transplant.
Deci sunătoarea ar trebui să… n-avem de ce să luăm sunătoare, da? Ne face mult mai rău decât bine. Rostopasca este uneori hepatotoxică, cu cazuri documentate de afectare hepatică, da? Deci nu este recomandată în bilă leneșă. Nu lua rostopască, îți faci rău la ficat și nu te ajută hepatoprotectoarele din farmacie”, susține medicul.
Primul care a vorbit despre beneficiile sunătoarei a fost Hipocrate
Dr. Mihail Pautov recomandă prudență și când folosiți rostopască Sursă foto: catena.ro
Un medic cunoscut spune cât de periculoasă poate fi sunătoarea pentru sănătate. „Eu aș interzice-o”. Sunătoarea (cunoscută științific ca hypericum perforatum) are o istorie terapeutică de peste 2.400 de ani. Primele atestări scrise datează direct din Grecia Antică, în secolele V-IV î.Hr., în tratatele medicale atribuite lui Hipocrate.
În paginile sale, planta, consemnată sub denumirea elenă „hyperikon”, era recomandată atât intern, cât și extern pentru tratarea infecțiilor uterine, a afecțiunilor pulmonare și episoadelor febrile severe. Ulterior, în secolul I d.Hr., medicul grec Dioscoride a descris patru specii în tratatul „De Materia Medica”, indicând sunătoarea ca remediu pentru sciatică și cicatrizant în arsuri.
Concomitent, naturalistul roman Pliniu cel Bătrân și medicul Galen au documentat aplicarea extractelor uleioase pentru dezinfectarea rănilor deschise. În secolul al XVI-lea, medicul Paracelsus a consemnat utilizarea plantei împotriva melancoliei și stărilor depresive, un rol confirmat de farmacologia modernă prin compușii activi hipericină și hiperforină.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
