O filmare rară cu tatăl lui Serghei Mizil, unul dintre cei mai puternici oameni din regimul Ceaușescu, impresionează și astăzi. Paul Niculescu-Mizil a aparținut acelei generații de cadre care au construit instituții solide și au ridicat nivelul de cultură și alfabetizare al întregii populații. Discursul său a fost pertinent atât în timpul mandatului, cât și ulterior, după Revoluție.
Tatăl lui Serghei Mizil, unul dintre cei mai puternici oameni din regimul Ceaușescu
După schimbarea de regim, tatăl lui Serghei Mizil a fost persecutat politic pentru rolul său în conducerea statului socialist. A fost ostracizat și numit „ștab”, când, de fapt, a fost un personaj care nu a trădat niciodată idealurile în care a crezut, rămânând consecvent în apărarea unei viziuni despre România bazate pe demnitate, suveranitate și dreptate socială. Cât a trăit a fost una dintre figurile care au respins curentul de demonizare a trecutului și au continuat să apere adevărul istoric.
Paul Niculescu-Mizil reprezintă și azi un model de intelectual și administrator public care a pus munca, disciplina și interesul colectiv înaintea oricărui calcul personal. Moștenirea sa rămâne o lecție despre responsabilitatea conducătorilor față de popor. Adevărul istoric este în ceea ce a făcut pentru țară: a pus bazele adevăratei Românii educate, iar discursul său este impresionant. El arată că educația și cultura sunt pilonii unei națiuni.
Discursul lui Paul Niculescu-Mizil impresionează și azi
Într-un interviu, vorbește despre cum a gândit alfabetizarea masivă a României când a ajuns ministru al Educației și despre cum a fost afectată munca sa de schimbările survenite după Revoluția din decembrie 1989, care au contrazis planurile sale. Discursul lui e impresionant.
„Când s-a redus durata învățământului de 10 ani, în 1995 – pe mine, care am introdus învățământul obligatoriu de 10 ani – m-a durut foarte mult că noua orânduire de după ’89 reduce durata învățământului de la 10 la 8 ani. Ba chiar s-a discutat reducerea la 4 ani. Și atunci ce-am făcut? Am scris Parlamentului. Am luat un toiag și m-am dus la toată lumea: la președintele țării, la primul ministru, la ministrul învățământului, la comisii.
Și le-am spus următorul lucru: Domnilor, ce aveți cu învățământul de 10 ani? Ce nu vă place? Că învățământul a fost comunist? Foarte bine, scoateți comunismul din el! Nu vă place că s-a învățat Marx? Foarte bine, radeți-i barba lui Marx, am spus între ghilimele, dar țineți copiii 10 ani în școală și dați-le educație, pentru că altfel o să ajungă pe drumuri, pe stradă, în discoteci!
Îmi pare foarte rău că am avut dreptate. Îmi pare rău că ceea ce am spus eu atunci, în 1995, ce am scris în ziar, s-a adeverit. Atunci am publicat un articol în care am scris că această măsură înseamnă dezangajarea societății față de învățământ. Lipsa de grijă a societății românești față de educație. Și, din păcate, lucrurile s-au întâmplat”, a menționat tatăl lui Serghei Mizil într-un interviu filmat.
În ultimii ani de viață, a văzut până unde s-a ajuns. Își amintește cum liceul unde au studiat cinci dintre copiii săi a devenit un loc problematic, unde se consumau droguri și au avut loc violuri.
Evoluția învățământului obligatoriu în România
În România, învățământul obligatoriu a evoluat semnificativ de-a lungul timpului, reflectând schimbările sociale și politice ale țării. Primele măsuri au fost luate în 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a adoptat Legea instrucțiunii publice, care făcea obligatorii patru clase de învățământ primar, gratuit și accesibil tuturor copiilor. În perioada interbelică, educația obligatorie s-a extins treptat la șapte clase, guvernele vremii încercând să ofere acces tot mai larg la educație, deși nu era încă universal implementată.
O schimbare majoră a avut loc în perioada lui Ceaușescu, când regimul a extins treptat școala obligatorie la zece clase, prin inițiativa lui Paul Niculescu-Mizil, tatăl lui Serghei Mizil, fost ministru al Educației. Comuniștii au pus accent pe alfabetizare și educație de masă.
După Revoluția din 1989, Legea învățământului din 1995 a redus durata învățământului obligatoriu, stabilind obligativitatea a opt clase. Abia mai târziu, între 2003 și 2006, guvernele postcomuniste au revenit la ideea lui Paul Niculescu-Mizil și au extins din nou perioada școlii obligatorii până la clasa a X-a, practic introducând un ciclu de zece clase.
Legea educației naționale din 2011, adoptată sub guvernul Emil Boc, a consolidat sistemul actual, introducând clasa pregătitoare și păstrând obligatorii zece clase, ceea ce înseamnă 11 ani de educație obligatorie. Mai recent, în 2019, parlamentarii români au stabilit obiective ambițioase de extindere a duratei învățământului obligatoriu până la 16 ani, incluzând grădinița, ciclul primar, gimnazial și liceal.
Foto: captură video YouTube
Citește și: Cum arată, azi, unicul fiu în viață al soților Ceaușescu. Valentin e nedespărțit de un obiect vechi, surprinzător
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
