Mulți încă și-o amintesc pe Tatiana Stepa, artista cu voce de aur și o chitară pe care parcă o mângâia cu dragoste spre sufletele zecilor de mii de oameni care veneau la Cenaclul Flacăra, apoi la Cenaclul Totuși iubirea. Au trecut 17 ani de când Tatiana s-a stins.
Muzica folk a fost pentru Tatiana Stepa pasiune, iubire necondiționată, locul de refugiu când viața îi dădea câte o lovitură. Adrian Păunescu, apoi Andrei Păunescu i-au oferit scena cenaclurilor, iar muzica ei a rămas de referință aidoma cu cea a multor artiști.
Tatiana Stepa cu Adrian Păunescu, anii 80
Tatiana Stepa nu a avut o viață ușoară, dincolo de luminile scenei. Și-a crescut singură copilul, după ce a divorțat. Băiatul ei, Cătălin, avea doar un an la acel moment. Azi, el îi cântă cântecele atunci când Andrei Păunescu organizează o seară a Cenaclului Flacăra.
Amintirile despre Tatiana sunt dureroase, așa cum i-a fost scurta viață. Și-a îngrijit părinții, făcând mari eforturi, deși ea însăși era grav bolnavă. Un cancer nemilos nu a ocolit-o.
Cu doar o săptămână înainte de a muri, la 46 de ani, ea a urcat pe scenă la Vama Veche. A fost primită cu mare căldură de vamioți, iar pentru ea a fost ca un balon de oxigen în acea perioadă când se lupta cu boala. Declarațiile ei de atunci exprimă o bucurie a speranței. Speranță care s-a spart ca un balon de săpun în 7 august 2009.
Jurnalista Elena Loreta Popa a scris un text emoționat pe pagina ei de Facebook în ziua în care s-a stins Tatiana și se împlineau 17 ani de când sufletul ei a zburat spre neantul infinit. Au fost ani în care au lucrat în aceeași readcție, iar Loreta e un om sensibil care ne împărtășește des din sentimentele ei față de oameni ce au marcat cultura românească.
„În vara lui 2009, am trăit la Vama Veche bucuria a ceea ce însemna atunci Folk You. Tatiana Stepa, din ai cărei ochi se risipea generos omenia, lupta cu o energie de amazoană pentru dreptul ei la viaţă. Când Tatiana a urcat pe scenă în acel an, toţi voiau să o mângâie, toţi voiau să fie alături de ea. Trecea, toată lumea ştia, nu era un secret, printr-o grea încercare. Cu toții i-au înțeles dorința de a fi acolo, de a cânta, de a-și duce misiunea până la capăt. Pe Tatiana nu o mai afectau lucrurile mărunte. Analizele îi ieșiseră când bune, când proaste şi între două serii de citostatice mai dădea un recital care îi lăsa pe toţi fără respiraţie.
Și acum îmi amintesc silueta Tatianei pe scenă, cu chitara în mâini.
Frământările ei nu treceau de chipul închis ermetic. Nimic nu răzbătea la suprafaţă. Țin minte acele momente care au dat fiori tuturor celor care au ascultat-o, pentru că toți știau prin ce trece, de aceea o admirau, o iubeau. Era calmă, demnă, aşteapta ca şi când ar avea tot timpul din lume să urce treptele spre scenă. „Haideți să cântăm”, a spus. A fost aproape o șoaptă, dar mie mi s-a părut că un val întreg s-a spart de țărm. Preţ de câteva melodii o plajă întreagă şi-a găsit în muzică liniştea.
Tatiana Stepa, una din ultimele apariții pe scenă
„Atunci când simt că în balanţă înclină mai mult disperarea decât speranţa, îmi revin prin muzică, prin apropierea oamenilor care îmi sunt dragi. Cred că în suferinţă trebuie să te compari cu cei mai nefericiţi ca tine”, spunea Tatiana Stepa.
Astăzi, în ziua în care Tatiana Stepa a plecat la Cer, mă întorc cu gândul la acea seară de la Vama Veche. Revăd silueta, chitara, liniștea și demnitatea cu care a urcat pe scenă, ca și cum timpul nu ar fi avut nicio putere asupra ei. Au rămas cântecele, au rămas oamenii care au iubit-o și au rămas lecțiile pe care ni le-a lăsat fără să le rostească vreodată.
Are suferință și bucurii, boli și miracole, lacrimi și nopți nedormite, nedreptăți și regăsiri, dar atunci când, prin cântec, poți face un om să vibreze dincolo de armura pe care și-a construit-o ca să se apere de lumea în care trăiește, înțelegi că adevărata luptă nu este cu destinul, ci cu tine însăți. Treaptă cu treaptă, devii mai puternic, mai demn, mai vertical.
Dor de tine, Tatiana… Am alăturat fotografiei cu Tatiana o pasăre Phoenix, pentru că mi s-a părut că energia ei i se potrivește”.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
