Destinul lui Mehmed al VI-lea, ultimul sultan al Imperiului Otoman, este una dintre cele mai dramatice povești ale secolului XX: un monarh care a moștenit un imperiu în ruină, a fost alungat din propria țară și a murit în exil, sărac lipit pământului. Povestea tristă a ultimului sultan al Imperiului Otoman. A murit atât de sărac încât i s-a pus „sechestru pe sicriu”.
Ultimul sultan al Imperiului Otoman a trăit prăbușirea unei dinastii care condusese timp de peste șase secole. Sfârșitul său a devenit simbolul dispariției definitive a unei lumi.
Povestea tristă a ultimului sultan al Imperiului Otoman. A murit atât de sărac încât i s-a pus „sechestru pe sicriu”
În istoria marilor imperii există conducători care au cucerit continente și au schimbat cursul lumii. Există însă și suverani condamnați să asiste neputincioși la sfârșitul epocii lor. Mehmed al VI-lea, ultimul sultan al Imperiului Otoman, face parte din această a doua categorie.
Destinul său nu a fost cel al unui învingător, ci al unui monarh care a urcat pe tron exact în clipa în care imperiul pe care îl reprezenta se prăbușea sub propria greutate. În iulie 1918, după moartea fratelui său, Mehmed al V-lea, noul suveran a devenit conducătorul unui stat devastat de Primul Război Mondial. Potrivit documentarului realizat de BBC World, chiar el avea să mărturisească:
„Nu m-am așezat pe perna de pene a tronului, ci pe cenușa focului.”. A fost, poate, cea mai sinceră descriere a situației în care se afla. Istanbulul era ocupat de forțele aliate, economia era în colaps, populația suferea din cauza foametei și a lipsei combustibilului, iar autoritatea statului devenise aproape simbolică.
Ultimul sultan al Imperiului Otoman a rămas orfan din copilărie
Ultimul Sultan Mehmed al VI-lea a avut o viață tristă Sursă foto; wikipedia
Născut în 1861, la Palatul Dolmabahce, sultanul Mehmed nu fusese crescut pentru a conduce imperiul. Rămas orfan încă din copilărie, a trăit departe de intrigile politice și a devenit moștenitor al tronului abia în 1916, după moartea prințului Yusuf Izzeddin. Istorici turci îl descriu ca pe un om cultivat, religios și rezervat, fără apetitul pentru confruntările dure ale politicii.
Ani întregi a dus o existență discretă într-un conac din Cengelkoy, fără să bănuiască faptul că destinul îl va transforma în ultimul sultan al Imperiului Otoman. Domnia sa a durat doar patru ani, însă a fost marcată de unele dintre cele mai dificile decizii din istoria modernă a Turciei. Imperiul pierduse războiul, iar Marea Britanie, Franța și Italia controlau practic capitala.
În același timp, în Anatolia se ridica mișcarea naționalistă condusă de Mustafa Kemal, viitorul Ataturk. Istoricul Ryan Gingeras arată în volumul „The Last Days of the Ottoman Empire” că sultanul încerca să găsească un echilibru imposibil între ocupația străină și revolta internă. În realitate, nu mai controla nici una, nici cealaltă.
Primul copil al ultimului sultan al Imperiului Otoman a murit la puțin timp după naștere
Convins că doar compromisurile puteau salva ce mai rămăsese din stat, Mehmed a acceptat Armistițiul de la Mudros și, ulterior, Tratatul de la Sevres. Documentul reducea dramatic teritoriul Imperiului Otoman și era perceput de populație drept o capitulare umilitoare. În ochii multor turci, ultimul sultan al Imperiului Otoman devenise simbolul neputinței și al cedării în fața marilor puteri.
În paralel cu drama politică se desfășura și cea personală. Prima sa soție, Nazikeda, i-a dăruit trei fiice, dintre care două, Ulviye și Sabiha, aveau să-l însoțească în exil, în timp ce Munire a murit la scurt timp după naștere.
Restul haremului își pierduse demult rolul politic pe care îl avusese în secolele de glorie. Căsătoria târzie cu tânăra Nevzad, cu aproape patru decenii mai mică, părea mai degrabă o încercare de a păstra aparențele unei instituții aflate în agonie.
Și-a vândut medaliile pentru a putea supraviețui
Familia ultimului sultan al Imperiului Otoman în 1920 Sursă foto: wikipedia
Momentul decisiv a venit la 1 noiembrie 1922, când Marea Adunare Națională de la Ankara a abolit oficial sultanatul. După peste 600 de ani de existență, dinastia otomană înceta să mai conducă. Câteva zile mai târziu, ultimul sultan al Imperiului Otoman părăsea Istanbulul la bordul navei britanice HMS Malay. Imaginile descrise de BBC sunt impresionante: palatul era aproape pustiu, prietenii îl abandonaseră, iar fostul conducător pleca fără să știe dacă se va mai întoarce vreodată.
Exilul a început în Malta și a continuat în Itali, iar la Sanremo, Mehmed a locuit într-o vilă modestă. Potrivit istoricului și academicianului Ekrem Bugra Ekinci, fostul sultan ajunsese să-și vândă decorațiile și medaliile pentru a putea supraviețui. Trăia cu teama permanentă că ar putea fi asasinat și purta adesea un revolver asupra sa. Problemele cardiace se agravau, însă nu își permitea tratamentele recomandate de medici.
Își doarme somnul de veci în apropierea Moscheii Sultan Selim
Povestea tristă a ultimului sultan al Imperiului Otoman. A murit atât de sărac încât i s-a pus „sechestru pe sicriu”. În acei ani, ultimul sultan al Imperiului Otoman devenise aproape un anonym, puțini europeni știind cine era bătrânul care locuia retras pe Riviera italiană. Moartea sa, la 16 mai 1926, a fost una dintre cele mai triste din istoria monarhiilor europene și orientale.
Istoricul și scriitorul Kaya Genc notează că, sub perna lui, au fost găsite rețete pentru medicamente pe care nu și le putuse cumpăra. Însă umilința supremă avea să vină după deces. Îngropat în datorii, ultimul sultan al Imperiului Otoman nu a putut fi înmormântat imediat deoarece creditorii au pus „sechestru pe sicriu”, cerând achitarea restanțelor înainte ca funeraliile să poată avea loc.
Salvarea a venit din partea fiicei sale, prințesa Sabiha Sultan, care a reușit să strângă banii necesari pentru eliberarea sicriului și organizarea funeraliilor. Trupul fostului monarh a fost transportat la Damasc, unde a fost înmormântat în apropierea Moscheii Sultan Selim. Acolo odihnește și astăzi omul care a asistat la dispariția imperiului întemeiat în urmă cu peste șase secole.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
