Timișorenii, invitați să descopere Sensul sculpturii

Timișorenii, invitați să descopere Sensul sculpturii
O pisică uriașă, care își bea tacticoasă cafeaua la 5 metri deasupra solului. O siluetă umană prizonieră într-un grilaj din fier, contopire a spațiului încăperii cu spațiul exterior. La înălțime billboard-ul cu reliefuri fine. Umbre și lumină, volume, video.

Sunt 16  artiști aduși, în viziunea curatorului Liviana Dan, în acest eveniment co-finanțat de Primăria Municipiului Timișoara și AFCN, care  contextualizează sculptura românească la Kunsthalle Bega: Apor – Nimbert Ambrus, Rudolf Bone, Norbert Costin, Teodor Graur, Roxana Ionescu, Adi Matei, Alex Mirutziu, Vlad Nancă, Mihai Olos, Alexandra Pirici, Bogdan Rața, Cristian Răduță, Mircea Spătaru, Patricia Teodorescu, Napoleon Tiron, Casandra Vidrighin.

Astfel, Kunsthalle Bega invită timișorenii, vineri 25 septembrie, de  la ora 18,00, să descopere Sensul sculpturii, și să se branșeze, astfel, direct la actul de creație al sculptorilor români contemporani.


Măriuca Enache, copila care cântă la ukulele. E deja vedetă, dar va deveni star!

Operele lui Galilei, Newton și Goya furate din Londra, descoperite în județul Neamț


Reguli de „utilizare” a sculpturii în expoziție

Ceea ce e inedit la această expoziție e că vine cu reguli practice de folosit, după cum arată curatorul:  \ sculptura este simplă, briliant economică, veselă și generoasă \ sculptura nu trebuie să fie ‚mareață’ în mod permanent \ sculptura are o relație ambivalentă cu instalația și este preocupată de fenomenologie și minimalism \ ‚dirty’ and  ‚shiny’ minimalism \

sculptura trece de la dimensiuni fizice, comemorative la dimensiuni intelectuale, emoționale \ sculptura este o structură determinată prin desen și există în planuri paralele, dar contradictorii.

Care e, așadar, sensul sculpturii? „Sculptura poate fi sculptură impecabilă propusă de natură. Dar ca exercițiu intelectual, realitatea nu favorizează niciodată un astfel de scenariu. Sculptura a funcționat mult timp între funcția civică și vocația sacră. Marmură, monument, putere, politică. Vedeai sculptura ca pe o imagine planul – structura – elevația.

Sculptura trebuia să reziste limbajului, trebuia să reziste unei critici metaforice și de imagine. Fiecare handicap trebuia transformat într-un avantaj.
Considerată literară, limitată, primitivă sculptura ajunge să dețină un rol complex în ideile și fanteziile figurative, moderne, minimaliste”, a explicat curatorul expoziției.

Sursa foto: Kunsthalle Bega

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp