Viața de student în comunism. Se intra greu la facultate înainte de anul 1989

Viața de student în comunism. Se intra greu la facultate înainte de anul 1989
Sunt tot mai puțini studenți în România pentru că mulți nu reușesc să promoveze examenul de Bac. Înainte de anul 1989, se intra greu la facultate, iar profesorii avansau greu în ierarhia academică. Viața de student în comunism.

Și anul acesta, sunt 65.500 de locuri la facultate, dar și puțini absolvenți de liceu care au promovat examenul național de Bacalaureat.  Au fost desființate o mulțime de programe de studii pentru că nu mai aveau candidați la admitere.

Însă, în comunism, era exact invers: erau puține locuri, iar pentru admiterea la anumite facultăţi, era nevoie de acceptul organizaţiei UTC din care făcea parte candidatul. La absolvire, erai repartizat în funcție de medie.

Însă, un om cu facultate era respectat de toată lumea, tocmai că nu era ușor nici să fi admis, nici să termini.

Viața de student în comunism

  • În communism, studentul își îmbrăca ținuta decent, dar modest, și, la ora 8 fix, pleca la cursuri. După ora 8.00, căminele se închideau.
  • Activitatea didactică era obligatorie, așa că nu-și permitea vreun student să lipsească.
  • Profesorii țineau jurnale de prezență, cu o evidență strictă la toate formele de activitate (cursuri, seminarii, laboratoare), iar absențele puteau duce la bursă tăiată sau exmatriculare.
  • În pauzele dintre cursuri, studentul trebuia să-și continue studiul, individual, în biblioteca facultății sau în sala de studiu a căminului în care locuia.
  • Masa o lua la cantina din apropierea căminului, cantină în care orice student din vremea aceea, fie că locuia în cămin, fie în gazdă, era obligat să facă „de serviciu”, adică să curețe cartofi, să ajute la pregătirea meselor.
  • Studentul avea, însă, și alte obligații. De pildă, practica agricolă, care se efectua la fiecare început de an universitar, între 15 și 30 septembrie. Tinerii erau trimiși la cules de mere, la recoltat struguri, cartofi, sfeclă sau porumb.
  • Absolventul de facultate în comunism putea să-și dea și doctoratul. Dar numai din 1965 în România. Din 1948, până în 1965, doctoratul nu se dădea în țară, ci, sub forma aspiranturii, în URSS.
  • Dar dincolo de activitatea oficială, sub ochii regimului, tinerii s-au bucurat de perioada stu­denției la fel ca orice student, din orice altă epocă. Organizau petreceri, dansau, cântau la chitară, se distrau, așa cum orice tânăr știe să facă.

Se intra greu la facultate înainte de anul 1989

  • La Medicină, Arhitectură, IATC, Filosofie, Conservator, Teologie erau foarte puține locuri la examenul de admitere. Unii candidați dădeau de mai multe ori până să fie admiși.
  • Nu erau tolerate absențele și un student putea pierde bursa dacă lipsea de la cursuri.
  • Era obligatorie pregătirea ideologică și practica în fabrici, uzine, la sortat de fructe și legume. Cei care nu au făcut armata, erau obligați să facă PTAP (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei).
  • Obligatorie era și autogospodărirea, activitate care presupunea participarea studenţilor, o dată pe lună, la curăţenia coridoarelor şi a grupurilor sanitare, precum şi la asigurarea pazei la cămin. Autogospodărire se cerea şi la cantină, unde, tot o dată pe lună, studenții făceau pe rând de serviciu, adică spălai şi curăţai cartofi şi ceapă, debarasai şi spălai vase, toate în folosul comunităţii studenţeşti.
  • În cămine, laboratoare, săli de lectură și de curs era la fel de frig iarna ca și în caselor românilor. De asemenea, se întrerupea lumina în perioada când Nicolae Ceaușescu a impus restricții pentru a returna datoria externă.
  • Cursurile și cărțile erau rare, iar studenții se duceau la bibliotecă pentru a le citi.
  • Cei mai mulți studenți erau selectați pentru a participa la paradele oficiale de 1 Mai, 23 August, ceea ce însemna multe ore de pregătire. De asemenea, studenții participau în număr mare la ”Daciada” competiție sportivă menită să încurajeze sportul.
  • La absolvire, se făcea repartizare în funcție de media obținută. Dacă media nu era mare, puteai fi repartizat în cealaltă parte a țării. Foto: „Fototeca online a comunismului românesc”