Crăciunul este inspirat de tradițiile popoarelor romane, celtice, nordice, dar și de cele druide, care erau toate păgâne. La acea vreme, toate aceste grupuri diferite împărtășeau o mare sărbătoare care avea loc chiar în preajma Crăciunului, solstițiul de iarnă. Oamenii care trăiesc în emisfera nordică sărbătoresc solstițiul de iarnă (sau cea mai scurtă zi a anului) la jumătatea lunii decembrie, iar acesta este motivul pentru care Crăciunul a căzut în același timp cu multe sărbători păgâne existente. Iată 5 tradiții pe care le avem și astăzi și care provin din cultura păgână a strămoșilor. 

1. Oferirea cadourilor

Între 17 și 24 decembrie, romanii aveau o sărbătoare pe nume Saturnalia, în cinstea zeului Saturn care era considerat responsabil de agricultură. Obiceiurile erau similare cu cele de azi de Crăciun, iar oamenii obișnuiau să bea, să mănânce și să-și împartă daruri. 

Deși în ziua de astăzi ne golim buzunarele pe cadouri, în Roma Antică oamenii făceau schimb de cadouri simbolice pentru a avea noroc anul următor, dar și pentru a avea parte de o recoltă bogată. O altă diferență semnificativă este că aceste daruri erau oferite unei singure persoane și în general era vorba de un singur obiect simbolic, însă undeva pe parcurs aceasta tradiție s-a transformat într-o adevărată afacere de miliarde de dolari anual. 

2. Imaginea lui Moș Crăciun

Imaginea actuală a lui Moș Crăciun, îmbrăcat în blană roșie cu o barbă albă mare, a fost dezvoltată în mare măsură de Coca-Cola în anii 1930. Însă ideea unui bătrân care dăruiește cadouri copiilor datează de mult mai devreme, încă din vremea păgânilor. Tatăl Crăciun, cunoscut și sub numele de Sf. Nicolae, a fost un apărător al copiilor, al săracilor și al femeilor de moravuri ușoare. Trăind în jurul secolului al IV-lea d.Hr., Sfântul Nicolae era un episcop generos, cunoscut pentru faptul că oferea daruri celor săraci, purtând o barbă mare și o mantie lungă, la fel ca Moșul pe care îl cunoaștem și pe care îl iubim. 

Dar chiar înainte de Sfântul Nicolae, a mai existat un bătrân cu barbă numit Odin. Acest zeu a fost venerat de triburile păgâne germane timpurii, în mod tradițional descris ca un bătrân cu barbă lungă, albă, cu un cal cu 8 picioare numit Sleipnir pe care îl va călări prin cer (la fel ca renii lui Moș Crăciun). În timpul iernii, copiii își umpleau încălțările cu morcovi și paie și le lăsau lângă coș pentru că Sleipnir să se hrănească. Odin zbura și răsplătea  copii cu mici cadouri în botine, la fel cum facem astăzi cu ciorapii de Crăciun. Moș Crăciun pe care ni-l imaginăm cu toții astăzi în capul nostru este un amestec de Sf. Nicolae, zeul Odin și Sleipnir și personajul iconic îmbrăcat în roșu al celebrului brand de băuturi carbogazoase.

3. Colindele de Crăciun

În timp ce colindele pe care le cântăm de Crăciun sunt incontestabil creștine, tradiția însăși de a merge din ușă în ușă cântând vecinilor provine dintr-o altă tradiție păgână numită wassailing. Cuvântul destul de amuzant provine din fraza anglo-saxonă  „waes hael”, care se traduce prin „bună sănătate”. În fiecare an, oamenii mergeau prin satele lor în grupuri mici, cântând cu voce tare, cu scopul de a alunga spiritele rele și de a le dori sănătate celor din jur. În secolul al XIII-lea, Sfântul Francisc s-a inspirat din aceste coruri fericite și a început tradiția colindării de Crăciun.

4. Sărutul sub vâsc 

Te-ai întrebat vreodată despre corelația dintre văsc și sărut? Ei bine, destul de amuzant, tradiția merge până la păgâni. Toată lumea, de la romani și celți până la druizi și nordici, aveau ceva cu vâscul. A fost considerată o plantă extrem de sacră, implicată în mai multe ritualuri păgâne. În lumea romană, vâscul îl cinstea pe zeul Saturn. Pentru a-l face fericit, romanii efectuau ritualuri de fertilitate sub crenguțe de vâsc. 

În lumea druizilor, vâscul simboliza pacea și bucuria. În vremuri de război, dacă dușmanii se întâlneau sub vâsc aruncau armele și făceau un armistițiu până a doua zi.

5. Decorarea pomului de Crăciun 

Sigur ne-am inspirat mult de la romani, iar decorarea brazilor este doar o altă tradiție împrumutată. Pe lângă sărbătoare, băutură și schimb de cadouri în timpul Saturnaliei, romanii atârnau și mici ornamente metalice pe copaci în afara caselor lor. Fiecare dintre aceste mici ornamente reprezenta un zeu, fie Saturn, fie patronul personal al familiei. 

Triburile germane timpurii practicau o tradiție similară de decorare a copacilor, dar cu fructe și lumânări pentru a-l cinsti pe zeul Odin pe tot parcursul solstițiului de iarnă.

Altar păgân la temelia unei importante biserici creștine. Care e explicația