Amintirile se şterg şi din casete

Ascult banda înregistrată cu frică de un radioamator. Sunt conversaţiile dintre câţiva taximetrişti timişoreni şi un anume Rotărescu, pe atunci secretar la munici­piul de partid. Taximetriștii turnau demonstranții și indicau pozițiile acestora, iar Rotărescu trimitea trupele să îi anihileze. Se dau ordine, se transmit informaţii, se dispun deplasări de trupe. Se aud rafale. Discuţiile lor au însemnat viaţă şi moarte pentru mulţi.

Înseamnă, în fapt, istorie. O istorie scrisă cu majuscule şi cu minuscule, cu sânge, speranţă, teamă şi suferinţă. O istorie ce nu mai are loc în manuale. Acolo ea a fost strivită de personajele de basm ale televiziunii, pentru care marele eroism înseamnă citirea cu aplomb a unui text rulat pe prompter. Astăzi, am ascultat caseta din nou. Apoi am pus-o cu grijă în sertar. Sunetele se disting din ce în ce mai greu, dovedind că există şi o altfel de uitare. Poate că anul viitor nu voi mai auzi decât un hârâit prelung. Ar fi semnul că a venit timpul să îmi văd de ale mele şi să nu mai privesc în urmă. Nu mai e la modă.