Amintirile lui Florin Piersic de la filmările cu Jean Marais și echipa venită din Franța

Cei tineri poate nu au văzut filmul ”Șapte băieți și o ștrengăriță”, cu dragul nostru Florin Piersic, Jean Marais și fiul lui Charlie Chaplin.  Filmul a fost turnat la Cluj,  în 1966. O producție cu actori de primă mână la nivel mondial.

Cum a ajuns Florin Piersic să joace cu Jean Marais

Florin Piersic avea 30 de ani și era deja un star al cinematografiei din țara noastră. Foarte talentat, dar mai ales foarte chipeș. Jucase în două filme, “Ciulinii Bărăganului” și ”Aproape de soare” și deja ajunsese la Festivalul de Film de la Cannes (1958). Doi ani mai târziu juca Harap Alb.

”După acest film am aflat că un regizor francez cunoscut atunci, chiar foarte cunoscut, Bernard Borderie, a venit în țară, la Buftea. Era în căutarea unor interpreți români, în filmul pe care urma să îl producă. Acolo i s-au prezentat niște secvențe din diverse filme românești. În urma vizionării a hotărât : «Florin Piersic, Jean Lorin Florescu, Șerban Cantacuzino. Ăștia trei actori vor fi în echipa mea. Adică vor fi parteneri cu Jean Marais, Sydney Chaplin, Marilù Tolo, Guy Bedos».
Filmul urma să se numească în franceză «Sept hommes et une garce», «Șapte oameni și o curviștină», dar în România au schimbat cu «ștrengăriță» ca să fie mai blând, mai pentru perioada socialistă.

Borderie era foarte priceput la filmele de genul ăsta. Făcuse în Franța mai multe filme, de pildă «Angelica, marchiza îngerilor», în care jucau Michelle Mercier, Alain Delon și cu Robert Hossein. Filmările au durat două luni jumate-trei. S-au făcut în mare parte la Cheile Turzii”, a povestit Florin Piersic, pentru actualdecluj.ro.

Jean Marais, întrebat dacă el e ”cocoșe”

Jean Marais a fost primit ca un prinț. Avea atunci 54 de ani. Jucase în ”Ruy Blas”, ”Contele de Monte Cristo”, ”Chemarea Destinului” și multe alte filme.
”Ne-am dus cu toții la aeroport. Îmi aduc aminte de o întâmplare care mă amuză foarte tare. Unul dintre cei care l-au întâmpinat pe Jean Marais, când l-a văzut s-a apropiat de el. Neștiind franțuzește i-a spus «Vous ettes le cocoșė?», adică «Dumneavoastră sunteți Cocoșatul?». Era un film, «Le bossu», adică «Cocoșatul», un film în care Jean Marais juca un rol excepțional. Nu a înțeles întrebarea. Și atunci îmi aduc aminte că cineva i-a spus lui Jean Marais. «Știți, el vrea să vă întrebe dacă dvs. sunteți cel care l-ați jucat pe Cocoșatul».
«Bineînțeles, eu sunt».

Era foarte prietenos. Când a coborât din avion, parcă-l văd și acum, era într-un costum alb, blond și foarte bronzat. Înainte de sosirea în România, terminase de turnat un film care se numea «Taifun la Nagasaki», în care o avusese parteneră pe Danielle Darrieux. În București a fost primit extraordinar. Noi cei care eram interpreți ai lui Borderie l-am vizitat la hotel Lido, unde locuia. Era ex-cep-țio-nal. Eram foarte mândri și încântați că o să fim alături de Jean Marais și că este partener cu noi în filmul lui Borderie”, a povestit Florin Piersic.

Cozi uriașe pentru autografe

Odată ajunși la Cluj a fost primit extraordinar. Tot orașul aflase că vine Jean Marais. Lumea s-a adunat în fața hotelului Continental și a fost aplaudat când a apărut în balcon, în fața mulțimii din piața care era plină. A vrut atunci să și spună câteva vorbe, dar nu avea microfon. De dimineața, până seara, în fața hotelului era o coadă de peste un kilometru. Stăteau oamenii la rând pentru un autograf. Marele actor francez a semnat chiar și în timp ce se afla la restaurant, la masă.

”Ceea ce m-a impresionat atunci, a fost faptul că această mare vedetă nu permitea nimănui să-i spună «monsieur Marais» sau «maître», «maestre». Lui îi plăcea să i se spună Jeanneau. Toate duelurile lui, întâlnirile cu partenerii cu care se bătea, erau adevărate, nu erau dublate”, a povestit Florin Piersic.

Cea mai frumoasă întâmplare

”Vă povestesc asta pentru că e cea mai frumoasă întâmplare pe care am trăit-o eu, nu numai la filmul acela, ci în general. Asta a fost pentru mine și sarea, și piperul acelor filmări. Într-o bună zi, prind momentul când aveam sâmbăta și duminica ce urmau fără filmare, și le spun lui Jean Marais și lui Sydney Chaplin. «Uitați, am vorbit cu părintele Lazăr, vecinul meu. Ne invită la el la masă». «Sigur, avec plaisir, je suis tres enchanté, sunt foarte încântat de faptul că o să ne vedem acolo și că o să cunosc și eu o familie de români, și mai ales un mic preot din lumea asta».

Gândiți-vă că s-a dus buhul că Jean Marais va veni pe strada Bolintineanu nr. 9 la părintele Lazăr. Zeci și sute de copii erau pe marginea drumului, fluturând fotografia lui Jean Marais, pe care o aveau în mâini. Jean Marais din mașină când a văzut asta a fost atât de mișcat, încât pur și simplu a zis: «Mie nici în Franța nu mi s-a întâmplat așa ceva».

A coborât din mașină, m-a impresionat și-mi place să o spun că a sărutat mâna părintelui Lazăr care venise în poartă, îmbrăcat în haine de preot cu brâu roșu. S-a închinat în fața doamnei Veturia preoteasa și a intrat. Gazda gătise, făcuse salată de vinete, salată de boeuf, niște gustări din astea pe niște farfurii mari, frumoase. El a coborât în curte. Carnea sfârâia pe grătar. Jean Marais împreună cu Chaplin și cu noi, actorii români, am mâncat, am băut. La un moment dat, seara târziu pe la 9-10, a cerut să vorbească la telefon cu Parisul, cu mama lui.

După o săptămână și jumătate, în autocarul cu bunătăți sosit pentru echipa franceză se găseau cadou materiale pentru o reverendă a părintelui. Zece metri de material din ăsta de calitate extraordinară și material de rochie pentru doamna preoteasă Lazăr. Când Jean Marais a plecat, când s-au terminat filmările, s-a dus și și-a luat rămas bun de la părintele Lazăr. Ceea ce este și mai frumos, ne-a sunat de la Paris de mai multe ori. Să ne spună că niciodată nu și-a putut imagina că în România poate să fie primit în felul ăsta”, a spus Florin Piersic. Sursa: actualdecluj.ro