Apariție spectaculoasă: un sanctuar a ieșit din apele secate

Apariție spectaculoasă: un sanctuar a ieșit din apele secate
În timp ce seceta a afectat agricultura din Europa, a realizat și ceva important. Un sanctuar vechi de 5.000 de ani a ieșit la iveală din ape.

Cunoscut sub denumirea Dolmenele de Guadalperal, dar supranumit Stonehenge-ul spaniol, cercul alcătuit din zeci de pietre megalitice datează din perioada 2.000 – 3.000 î.e.n. În prezent este vizibil în întregime într-unul din marginile barajului Valdecanas, în centrul provinciei Caceres, unde autorităţile spun că nivelul apei a scăzut până la 28% din capacitate.

„Este o surpriză, o oportunitate rară de a putea avea acces la monument”, a spus arheologul Enrique Cedillo de la Universitatea Complutense din Madrid, unul dintre experţii care se grăbeşte să studieze sanctuarul circular înainte de a fi acoperit din nou de ape.

Dolmenul spaniol a fost inundat intenționat în timpul lui Franco

Cercul din piatră preistoric a fost descoperit de arheologul german Hugo Obermaier în 1926. În anul 1963 zona a fost inundată în 1963 în cadrul unui proiect de dezvoltare rurală pe vremea dictaturii lui Francisco Franco. De atunci, a mai fost vizibil integral doar de patru ori.

Conform arheologilor, dolmenele sunt pietre aranjate vertical care susţin de obicei o piatră plată. Deşi există multe astfel de construcţii megalitice în diverse locuri din Europa, există foarte puţine informaţii despre cei care le-au ridicat. Rămăşiţe umane descoperite în perimetrul acestora sau în apropiere au condus la teoria potrivit căreia aceste construcţii ar fi nişte monumente funerare.

Detaliile unui monument funerar prea puțin cercetat

Dolmenul spaniol este format din 150 de pietre de granit, numite ortostate, așezate vertical pentru a forma o cameră ovoidală cu diametrul de 5 metri. Ele sunt precedate de un coridor de acces de aproximativ 21 de metri lungime și 1,4 metri lățime. La capătul coridorului, la intrarea în cameră, se află un menhir de aproximativ doi metri înălțime, care are sculptat un șarpe și mai multe cupe. Este posibil ca aceste figuri să fi servit drept protecție pentru sit.

Camera pe care o protejează acest portal e o construcție formată din 140 de pietre și a fost acoperită cu o movilă de pământ și pietriș. Ea este înconjurată de un alt inel circular care conținea movila superioară. Conform celor mai recente cercetări, se crede că menhirul sculptat cu o gravură alungită și ondulată este o reprezentare a râului Tagus, așa cum trece prin zonă.

Monumentul este posibil să fi fost un templu solar și, de asemenea, să fi fost folosit ca enclavă funerară. Rămășițele romane găsite acolo – o monedă, fragmente de ceramică și o piatră de șlefuit – indică faptul că, la acea vreme, a fost protejat în siguranță de jafuri. Unsprezece topoare, ceramică, cuțite din silex și un pumn de cupru au fost găsite într-o groapă de gunoi din apropiere. De asemenea, a fost găsită o așezare, datând din timpul construcției, care probabil că i-a adăpostit pe constructori.

Sursa foto: Wikipedia, Raicesdeperaleda.com