Câinele lui Ted Bundy a avut un rol deciziv în dovedirea crimelor sale. Familia criminalului povestește întâmplarea stranie
Potrivit verișoarei criminalului Ted Bundy, Edna Cowell Martin, unul dintre cele mai stranii semnale de alarmă nu a venit din partea oamenilor, ci a animalelor.
Într-un episod din podcastul ,,What It Was Like”, Martin a povestit cum câinii reacționau neobișnuit de agresiv în preajma lui Bundy, în perioada în care acesta ucidea în secret tinere femei în Statele Unite. La acel moment, nimeni nu înțelegea de ce. Ani mai târziu, acele întâmplări aveau să capete o semnificație terifiantă.
Între 1974 și 1978, Bundy a recunoscut că a ucis cel puțin 30 de femei, deși anchetatorii cred că numărul real ar putea fi mult mai mare.

În mare parte din acea perioadă, el a rămas apropiat de verișoara sa, Edna Cowell Martin, care îl vedea ca pe un bărbat inteligent, carismatic și grijuliu.
Martin a scris ulterior despre relația lor în memoriile sale, ,,Dark Tide: Growing Up With Ted Bundy”, devenind una dintre puținele rude care au vorbit public despre cum era să cunoști unul dintre cei mai notorii criminali în serie din America.
La fel ca mulți oameni din viața lui Bundy, și ea s-a luptat inițial să împace imaginea bărbatului fermecător pe care îl știa cu monstrul descris de anchetatori. Bundy se implica în politică, studia dreptul și părea adesea calm și sociabil. Capacitatea lui de a părea „normal” a devenit unul dintre cele mai tulburătoare aspecte ale cazului.

În interviul din podcast, Martin și-a amintit un episod care avea să o tulbure profund ani mai târziu.
În timp ce locuia împreună cu alte două fete, una dintre colege avea un câine pe nume Jeffy. Când Bundy a ajuns în casa lor, animalul ar fi reacționat violent aproape instantaneu.

„L-am auzit lătrând și am deschis ușa pentru Ted, iar Jeffy a înnebunit”, a spus Martin. „A început să sară spre Ted și să-i atace picioarele, mușcându-l de pantaloni și de glezne.”
Reacția i-a șocat pe toți, deoarece câinele nu se comportase niciodată astfel.
Și-au cerut scuze în mod repetat, complet nedumeriți de ostilitatea bruscă a animalului. La acel moment, niciunul dintre ei nu știa că Bundy comisese deja mai multe omoruri sadice.

Privind în urmă, după zeci de ani, incidentul a devenit imposibil de ignorat.
Incidentul cu câinele nu a fost singura amintire pe care Martin a reinterpretat-o ulterior.

În interviuri și fragmente din memoriile sale, ea a descris mai multe momente în care Bundy părea să își lase masca să cadă pentru scurt timp. Una dintre amintiri îl surprinde dansând într-un club, unde expresia feței lui i s-a părut brusc rece și „plină de răutate”. Alta implică o reacție explozivă după ce a fost stropit accidental de un schior pe apă în timpul unei ieșiri de familie.
Martin spune că acele izbucniri de furie și detașare emoțională păreau neimportante la vremea respectivă. Abia după arestarea lui Bundy au început să pară adevărate semnale de alarmă.
Potrivit ei, Bundy avea o abilitate extraordinară de a manipula modul în care era perceput de ceilalți. Prieteni, rude și chiar polițiști îl descriau adesea ca fiind politicos, articulat și demn de încredere.

Contrastul dintre imaginea publică și realitatea crimelor sale continuă să fascineze criminologi și pasionați de rezolvarea crimelor chiar și după decenii.
Unul dintre motivele pentru care povești precum cea relatată de Martin continuă să atragă atenția este faptul că ele contrazic ideea comună că oamenii periculoși arată întotdeauna amenințător.

Bundy nu se potrivea imaginii clasice a unui prădător violent. Era educat, sociabil și considerat atrăgător de multe persoane. Anchetatorii aveau să concluzioneze ulterior că își folosea în mod deliberat aceste calități pentru a câștiga încrederea victimelor.
Relatările lui Martin evidențiază cât de dificil poate fi pentru cei apropiați să recunoască violența atunci când aceasta se ascunde în spatele farmecului și familiarității.
Povestea tulburătoare despre câinii care reacționau agresiv în preajma lui Bundy a alimentat și discuții mai largi despre posibilitatea ca animalele să perceapă anumite semnale subtile pe care oamenii le ignoră. Deși nu există dovezi științifice că animalele pot „simți răul”, câinii sunt extrem de sensibili la limbajul corporal, stres și tipare comportamentale pe care oamenii le pot rata inconștient.

Pentru Martin, faptul că vorbește public despre Bundy nu a fost niciodată o formă de glorificare. În interviuri, ea a menționat mereu povara emoțională de a realiza că cineva pe care l-a iubit era responsabil pentru crime îngrozitoare.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook