Epava Endurance, nava exploratorului britanic Ernest Shackleton, zdrobită de gheţuri în largul Antarcticii în 1915, a fost descoperită în Marea Weddell.
Deși au mai fost încercări de căutare, de-a lungul timpului, epava corabiei Endurance a fost găsită la 107 ani după ce a rămas prinsă în gheață.
Colaj cu nava descoperită, făcut de Daily Mail
În februarie 2022, expediția Endurance22 a pornit din Cape Town, Africa de Sud, la o lună după aniversarea a 100 de ani de la moartea lui Sir Ernest Shackleton. Noul echipaj de cercetători ai adâncurilor avea misiunea de a localiza epava vasului comandat de acesta în 1915. Și l-au descoperit la creo 4 km de locul în care se consemnase că ar fi fost înghițit de apa plină de sloiuri de gheață.
Imaginile epavei, date publicității, arată că aceasta a fost păstrată în mod uimitor, cu roata navei încă intactă și numele „Endurance” încă vizibil pe pupa corabiei.
Foto: Sir Ernest Shackleton pe navă înainte de a se scufunda pe 21 noiembrie 1915.
Ce spun cei care au descoperit secretul corabiei înghițite de gheață
Falklands Maritime Heritage Trust a declarat că nava de lemn, care a căzut în Marea Weddell în 1915, a fost găsită la o adâncime de 3.008 metri. Va urma extragerea epavei, o operațiune destul de dificilă.
″Suntem foarte emoţionaţi că am localizat şi captat imagini cu Endurance″, a afirmat pentru presă Mensun Bound, directorul expediţiei de explorare organizată de Falklands Maritime Heritage Trust.
″Este pe departe cea mai frumoasă epavă din lemn pe care am văzut-o vreodată. Stă dreaptă, foarte semeaţă pe fundul mării, intactă, într-o stare de conservare uimitoare″, a adăugat exploratorul.
Teribila poveste a echipajului care a supravițuit luni de zile printre ghețurile Antarcticii
Expediţia navigatorului și cercetătorului britanic Sir Ernest Shackleton a devenit una legendară datorită supravieţuirii membrilor echipajului său.
Alfred Lansing a scris o carte „Ice Leadership. Odiseea Antarctică a lui Shackleton”, considerată drept cea mai exactă scriere despre o aventură reală și fantastică a unui echipaj care a vrut să traverseze Polul Sud.
Sir Ernest Shackleton și echipajul său și-au propus să realizeze prima traversare terestră a Antarcticii, dar Endurance nu a ajuns pe uscat și a rămas prins în gheață densă, forțând pe cei 28 de oameni de la bord să abandoneze în cele din urmă nava.
Corabia Endurance a părăsit în decembrie 1914 insula britanică Georgia de Sud, situată în Atlanticul de Sud, în cadrul expediţiei Imperial Trans-Antarctic, condusă de Ernest Shackleton. Se dorea prima traversare a continentului antarctic, din Marea Weddell până în Marea Roos, trecând pe la Polul Sud.
În 18 ianuarie 1915, ambarcaţiunea a fost prinsă de gheţurile formate în Marea Weddell, în apropiere de banchiza Larsen.
Foto: Wikipedia. Corabia, pe punctul de a se scufunda
Rămânând captivă timp de mai multe luni, goeleta cu trei catarge şi o lungime de 44 de metri a fost zdrobită treptat de presiunea gheţurilor şi s-a scufundat în 21 noiembrie 1915. Luni de zile echipajul a rezistat la bordul corabiei. Marinarii s-au hrănit din provizii, dar au și vânat foci pentru a-și hrănii câinii pe care-i aveau cu ei.
După ce corabia s-a scufundat, membrii echipajului au trăit în corturi fixate pe banchiza de gheață, care s-a desprins la un moment dat și a început să plutească. Apoi au călătorit în canoe şi s-au refugiat pe Insula Elefantului, un teritoriu neospitalier şi acoperit de gheaţă, situat în faţa Peninsulei Antarctice.
Expediţia a intrat în istorie şi datorită călătoriei îndrăzneţe a lui Ernest Shackleton, plecat într-o barcă alături de câţiva marinari pentru a cere ajutor în insula Georgia de Sud şi care s-a întors apoi şi a reuşit să salveze întregul echipaj.
Dumnezeu a fost simțit printre ei
Ernest Shackleton și alți doi marinari au călătorit și în barcă, printre sloiuri, și pe banghize de gheață, dar și pe pământ, atunci când au ajuns pe o insulă unde veneau vânătorii de balene. Restul echipajului a rămas pe insula Elephant, unde marinarii s-au chinuit să supraviețuiască cum au putut.
Când Shackleton a ajuns pe insula balenierilor, în dimineața celei de-a doua zi de mers pe un munte, a văzut portul Husvik dedesubt. Atunci a știut că sunt pe drumul cel bun.
La ora șapte dimineața au auzit fluierul unui cuptor cu aburi de la postul de baleniere, „primul sunet scos de alți oameni pe care îl auzisem de când plecasem din Golful Stromness în decembrie 1914”. După o coborâre dificilă, care a implicat trecerea printr-o cascadă cu apă rece, au ajuns în final în siguranță.
Ernest Shackleton, nefiind un om religios, a scris mai târziu că tot timpul cât au căutat să ajungă în portul folosit de vânătorii de balene a simțit prezența unui al patrulea călător în grupul lor de trei.
„Nu mă îndoiesc că Dumnezeu ne-a condus…Știu că în timpul acelui lung și ostenitor marș de treizeci și șase de ore peste munții și ghețarii fără nume, mi se părea adesea că suntem patru, nu trei”.
Întoarcerea la civilizație
Grupul celor salvați, care avuse ultimul contact cu civilizația în 1914, nu știa cum evoluase Primul Război Mondial.
Vestea sosirii lui Shackleton în Insulele Falkland a eclipsat pentru o scurtă perioadă de timp veștile de pe front în ziarele britanice din 2 iunie 1916. Expediția s-a întors acasă pe bucăți, în timpul unei etape critice a războiului, fără să primească onoruri și medalii.
Când Shackleton însuși a sosit în cele din urmă în Anglia, la 29 mai 1917, după un scurt turneu în care a ținut cursuri în America, întoarcerea sa a fost cu greu observată.
Foto: Salvarea echipajului rămas pe insula Elephant, în 1916
Majoritatea membrilor expediției au început imediat activități militare sau navale. Până la finalul războiului, doi dintre ei au murit în război, iar unul a murit de febră tifoidă în timp ce lupta în Marea Mediterană. Alții au fost grav răniți, și mulți au fost decorați pentru acte de eroism.
În urma unei misiuni de propagandă în Buenos Aires, Shackleton a fost angajat în timpul ultimelor săptămâni ale războiului în operațiuni speciale în Murmansk, având gradul militar de maior. Aceasta l-a ținut ocupat până în martie 1919. După aceea, a mai organizat o ultimă expediție în Antarctica, Expediția Shackleton–Rowett pe nava Quest, care a plecat din Londra la 17 septembrie 1921.
Sir Ernest Shackleton a murit de infarct la 5 ianuarie 1922, în timp ce nava Quest era ancorată în Georgia de Sud.
