Biserica din câmp. Ușa se deschide și se închide singură o dată pe an

Cât vezi cu ochii este un camp cultivat cu cereale. Dintre lanurile de grâu răsare o biserică, singura clădire din pustietate. Nu se cunosc detalii despre această ciudățenie, dar se crede că a fost într-un sat, dispărut fără urmă. Oamenii locului spun că biserica s-ar deschidea singură o dată pe an, fără să fie nevoie de chei sau de vreo intervenție umană.

Biserica din câmp. Ușa se deschide și se închide singură

Biserica din pustietate se găsește între orașul Carei și comuna Petrești, Satu-Mare. Despre acest loc nu se ştiu foarte multe detalii. Însă există o legendă potrivit căreia biserica se deschidea doar o dată pe an, de Sfântă Mărie, la miezul nopții, scrie presasm.ro. Tot singură s-ar fi închis.

În fiecare an, de sărbătoarea Sfintei Marii, mulți credincioși veneau aici, în pelerinaj. Aceștia lăsau bilețele cu rugăciuni, iar după ușa de la intrare erau agățate două cârje, ca semn că aici și-ar fi găsit cineva vindecarea.

Localnicii îi spun “Chighie” sau “Kigye”, dar localitatea nici măcar nu mai există pe hartă. Se spune că, acum câteva sute de ani, doi localnici s-ar fi dus, cu căruțele la târg, în Carei. La întoarcere, nu au mai găsit mare lucru. Satul ar fi fost înghițit, cu tot cu oameni și case. Tot ce ar mai fi rămas în picioare este biserica, o cruce și doi butuci de viță de vie.

Totuși pare ciudat pentru că zona este de câmpie, fără dealuri, iar biserica se află pe o limbă de pământ ușor ridicată, față de nivelul solului din jur. Potrivit legendei, dâmbul ar fi o reminiscență a mișcării pământului, atunci când satul a dispărut fără urmă.

Comuniștii au interzis slujbele în acestă biserică

Oamenii au venit să se roage aici ani la rândul, dar în anii ’80, fenomenul s-a stins brusc, interizs de comuniști. Acum, o singura persoană s-ar mai ocupa de întreținerea bisericii.

”Despre povestea uimitoare a bisericii, am auzit de la bunica mea și, mai apoi, de la mama, care a fost pentru prima dată aici, când avea doar sapte ani. În fiecare an, de sărbătoarea Sfintei Marii, veneau aici, în pelerinaj. Și nu erau singurii. Veneau alături cu rude și vecini, dar locul era căutat de mii de oameni, din toate satele din jur.

Lăsau aici bilețele cu rugăciuni, iar mama își mai amintește că, după ușa de la intrare, erau agățate două cârje, așezate în formă de X. Era semn al faptului că aici și-ar fi găsit cineva vindecarea. Era considerată o biserică făcătoare de minuni, pentru că, în fiecare an, de Sfântă Mărie, la miezul nopții, ușa bisericii s-ar fi deschis singură. După 24 de ore, tot singură s-ar fi închis. Iar miracolul era pentru oameni cu atât mai mare cu cât biserica este în mijlocul unui câmp și nu într-un sat locuit”, scrie ovidpop.ro.

Fotografiile aeriene cu biserica sunt realizate de artistul fotograf Ovi D. Pop. A fotografiat locul din același unghi, în toate cele 4 anotimpuri, iar, mai apoi, a suprapus imaginile la milimetru, scrie presasm.ro.

O enigmă nedescifrată. Piatra scrisă din culmea Broscarului

Balta vrăjitoarelor este chiar lângă București. Se spune că este fără fund