Ce vedeau românii la televizor în comunism

De la Nicolae Ceaușescu ”fiul iubit al întregului poporului”, la ”Cincinalul în patru ani și jumătate”, ”Floarea din grădină” și ”Daciada”, la filme de pe tot globul și divertisment de tot felul. Așa s-a tranformat televiziunea din România în ultimii 30 de ani.

Ce vedeau românii la televizor în comunism

Un singur partid, un singur conducător, o singură televiziune: Televiziunea Republicii Socialiste România, cea care avea sarcina de a ridica în slăvi comunismul, omul nou, mărețele realizări.

Televiziunea Română a fost un mijloc de difuzare a realității cotidiene subsumate ideii de națiune, ideii de stat și ideii de ideologie unică, spune Alexandru Matei, autorul lucrării ”O tribună captivantă. Televiziune, societate și ideologie în România socialistă”.

„Au fost multe emisiuni care amețeau: Partidul Comunist e fără egal, femei, dacă sunt comuniste, sunt peste măsura lor, totul era la superlativ, ceea ce sigur că îngrețoșa, pentru că viața îți demonstra cu totul și cu totul altceva”, spunea și celebrul reporter Carmen Dumitrescu, fost realizator TVR.

Televiziunea în comunism. Cenzura veghea orice

În anul 1971 a fost înființat, la sugestia lui Nicolae Ceaușescu, Consiliul Național al Radio-Televiziunii. Din acest moment, cenzura veghea în mod oficial orice produs audio-vizual. Niciun program nu putea să fie difuzat fără să treacă mai întâi de „filtrul” tovarășilor de la cenzură. Carmen Dumitrescu a fost realizator la TVR aproape 50 de ani și a povestit cum funcționa politica de partid, în spatele ecranului.

„După redactorul-șef venea vicepreședintele, adică toți se adunau: vicepreședinte, președintele instituției, trimișii Comitetului Central, de la secția de propagandă și, dacă aveai ghinionul să fie subiect despre femei, venea și președinta Consiliului Național al Femeilor sau, depinde, dacă era de ingineri, venea șeful inginerilor. În sfârșit, era o adunătură acolo. Fiecare trebuia să se remarce cu ceva și îți băga cuțitul în spate și îți tăiau ancheta, reportajul sau ce mai era”, povestea Carmen Dumitrescu.

De multe ori, jurnaliștii își „periau” reportajele, înainte ca membrii secției de propagandă să verifice dacă erau respectate directivele de la partid.

„De multe ori m-am autocenzurat pentru că, decât să vină un neghiob care să își bage picioarele în materialul meu, preferam, atunci, să mi-l gândesc eu foarte sever, să renunț, poate, la o înfloritură de stil sau la o întrebare mai incomodă”, spune Carmen Dumitrescu.

Două ore de televiziune, în comunism

Din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, programul TVR s-a redus la doar două ore de emisie pe zi, începând cu anul 1985.

„Erau, cum să spun, exagerări cu curentul electric, cu lumea care trebuie să se odihnească, să meargă la o anumită oră să se culce. În sfârșit, tot felul de prostii”, spunea Carmen Dumitrescu.