Simona Ionescu / Redactor Șef
Foarte puțini tineri cunosc povestea Sfintei Parascheva, cea iubită de foarte mulți români. Viața sa, plină de curăție, smerenie și iubire pentru Dumnezeu, rămâne un exemplu viu pentru toți creștinii. Această sfântă, care s-a apropiat de dreapta credință la vârsta copiilor din clasele primare de azi, ne învață despre puterea rugăciunii, despre renunțarea la cele lumești pentru cele cerești și despre nădejdea în biruința harului divin asupra necazurilor și slăbiciunilor omenești.
Prima învățătură în limba română despre viața sfintei o găsim în „Cartea românească de învățătură” a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643. În Cazania sa, el spune că, după ce a renunțat la viața laică, Sfânta nu mai avea grijă „nici de veșminte și de așternuturi, nici de mâncări și de mese, nici de casă sau slujnice, ci numai de curăția sufletului și de răspuns județului (judecății – n.n.) ce va să fie”.
Ea „pururea suspina și nepărăsit tânjea cum își va înfrumuseța sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va îndulci la vederea Mirelui său, de slava și de lumina și de bucuria cea fericită. De aceasta… ochii de lacrimi îi erau întunecați pururea”.
Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea, provenind dintr-o familie înstărită și credincioasă din localitatea Epivata (astăzi Selimpașa, în Turcia), aproape de Constantinopol (actualul Istanbul). Încă din copilărie a fost crescută în frica de Dumnezeu și îndrumată către faptele bune, fiind învățată de părinții ei despre necesitatea postului, a rugăciunii și a milosteniei față de ceilalți oameni.
La doar zece ani, în timp ce participa la slujbă într-o biserică închinată Maicii Domnului, a auzit și a înțeles cuvintele Mântuitorului, care i-au schimbat viața.
„Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34). Acest citat i-a redefinit existența copilei care, dacă ar fi trăit în zilele noastre, ar fi fost elevă în clasa a IV-a. În ciuda vârstei fragede, ea a înțeles pe deplin mesajul și și l-a asumat.
Nu a fost singura decizie de acest fel în familia sa. Un frate al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie. Documentele istorice arată că el a fost ales episcop în localitatea Madite pentru dragostea față de cele sfinte și pentru cultura sa deosebită.
După moartea părinților, Parascheva și frații ei au împărțit averea moștenită celor sărmani, renunțând la viața laică pentru a se dedica celei duhovnicești. Ea a pornit spre Constantinopol, apoi a petrecut cinci ani în Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, iar mai târziu a ajuns în Țara Sfântă, unde s-a retras în pustiul Iordanului. Acolo, asemenea altor mari sfinți, a ținut post sever și s-a rugat, aceste lucruri ajutând-o să se desprindă complet de cele lumești.
La vârsta de 25 de ani, tânăra Parascheva a avut o viziune. Se spune că i s-a arătat un înger, în vis, care i-a spus să se întoarcă în locurile natale, unde își va da sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
„Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”, i-a transmis îngerul lui Dumnezeu.
Ascultând chemarea cerească, s-a reîntors la Epivata, unde a trăit în ascuns, în rugăciune și pocăință, până la sfârșitul vieții sale.
După moarte, a fost înmormântată ca o necunoscută, dar Dumnezeu a descoperit sfințenia ei prin minuni: trupul ei a fost găsit neputrezit și răspândind un miros parfumat. Contextul în care i-a fost descoperit trupul este o altă poveste fabuloasă în sine.
Se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduială. Oamenii au săpat o groapă și „aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mireasmă”. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului, care era rău mirositor, ce-i drept.
În noaptea următoare, unuia dintre creștinii care săpaseră groapa i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de o mulțime de îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat și i s-a adresat.
„Gheorghe, pentru ce ați nesocotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?”, i-a spus îngerul.
A înțeles atunci că împărăteasa pe care o văzuse în vis, și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva, i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze într-un loc de cinste. Aceeași viziune a avut-o și o femeie credincioasă, Eftimia, în aceeași noapte. A doua zi, ambii au povestit oamenilor ce li s-a arătat în vis. Credincioșii au înțeles că au primit un semn de la Dumnezeu și au acționat imediat.
Au exhumat trupul Cuvioasei Parascheva din mormânt și l-au adus „cu lumini și cu tămâie” în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata. Îndată au avut loc vindecări miraculoase în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaște. Se spune că dreptcredincioșii din Epivata au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții ei și unde ea însăși văzuse lumina zilei.
Vestea despre minunile moaștelor s-a răspândit repede în Tracia și în Peninsula Balcanică.
În decursul istoriei, moaștele sale au fost mutate în mai multe locuri: Târnovo (Bulgaria), Belgrad (Serbia), apoi la Constantinopol. Aici au fost păstrate în mai multe biserici, până când, în 1641, au fost dăruite Moldovei, în semn de recunoștință față de domnitorul Vasile Lupu, care achitase datoriile Patriarhiei Ecumenice.
Moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse la Iași și așezate în Biserica Sfinții Trei Ierarhi, iar mai târziu, în urma unui incendiu, au fost mutate în Catedrala Mitropolitană, unde se află și astăzi. În mod miraculos, deși focul a distrus catafalcul și racla, trupul Sfintei a rămas neatins, ceea ce a fost văzut ca o nouă minune.
În 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului Sfintei Parascheva, iar în 1955, această hotărâre a fost pusă în practică în cadrul unor mari ceremonii religioase. De atunci, Cuvioasa Parascheva este cinstită oficial în toată țara, în data de 14 octombrie.
Foto: Instagram
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
