Simona Ionescu / Redactor Șef
Sfinţii, după ce au fost recunoscuţi de Biserică ca având această calitate, au fost reprezentați în icoane. În decursul timpului, acestea au fost pentru o bună perioadă „Biblia neştiutorilor de carte”. Așa s-a întâmplat și cu Sfânta Parascheva, populară în toată zona Balcanilor, cu icoane în multe locașuri de cult. Unde este cea mai veche.
Biserica Ortodoxă de pretutindeni o cinsteşte la 14 octombrie pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, ocrotitoarea Moldovei de aproape 400 de ani. Deşi născută într-o familie bogată, Parascheva era foarte sensibilă la nevoile celor săraci. A auzit cuvântul Evangheliei în care Domnul îl îndeamnă pe tânărul bogat să-şi împartă averea la săraci şi să-L urmeze. Copila de numai 10 ani şi-a spus: „Pentru mine vorbeşte Hristos!“. Şi a ales calea sfinţeniei.
Parascheva nu a pierdut nici o ocazie de a-şi oferi hainele şi mâncarea celor mai necăjiţi dintre copiii pe care-i întâlnea. Era o dovadă a sufletului ei sfânt şi iubitor de semeni. Ajunsă la vârsta potrivită, Parascheva a fost cerută în căsătorie de numeroşi tineri bogaţi. Dar a refuzat propunerile lor.
Înainte de a împlini 20 de ani, Parascheva a plecat fără ştirea părinţilor de acasă, urmând dorinţa ei mai veche de a merge la locurile sfinte ale creştinismului. A plecat spre Ierusalim, pentru a se închina la Locurile Sfinte. S-a retras apoi într-o mănăstire de maici din pustiul Iordanului.
Parascheva cea bogată şi înconjurată de mulţime de slujitori în casa părintească avea acum doar o haină veche şi ruptă, iar ca aşternut o rogojină.
Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, i s-a arătat un înger, în vis. I-a spus: „Lasă pustiul şi întoarce-te în patria ta, unde vei da trupul tău pământului. Sufletul tău se va duce în cer. Alături de Mirele tău pe care L-ai iubit mai mult decât pe părinţi, pe rude şi toate bunurile din lume“. Încredinţată că este o vedenie dumnezeiască, s-a întors în locurile natale.
Bolnavă şi sfârşită, Parascheva s-a întors în Epivat și a întemeiat un cămin pentru săraci, orfani, văduve şi suferinzi. Pe când avea 27 de ani, sufletul ei a plecat spre ceruri, la Mirele său, fiind îngropată, ca o străină, aproape de mare.
După mulţi ani, valurile au aruncat pe acelaşi ţărm trupul unui marinar care începuse să se altereze şi să miroase foarte urât. Nemaiputând să suporte mirosul greu, un călugăr care locuia în apropiere a rugat câţiva localnici să îngroape acel cadavru. În momentul în care săpau, au găsit în pământ un trup nealterat. Mare le-a fost mirarea, însă, fiind oameni simpli, nu au dat importanţă faptului şi au aruncat trupul greu mirositor al marinarului în aceeaşi groapă.
Numai că într-o noapte, Cuvioasa s-a arătat în vis ca o împărăteasă la doi localnici, cerând să fie aşezată într-un loc de cinste. A doua zi, trupul neputrezit şi înmiresmat al Sfintei Parascheva a fost mutat în biserica „Sfinţilor Apostoli“ din Kallicrateia sau din Epivata, unde se crede că a stat 200 de ani.
Dovedindu-se a fi făcătoare de minuni, faima moaştelor sfintei Parascheva s-a dus departe, fiind luată drept protectoare de toate ţările ortodoxe din Balcani.
În anul 1235, moaştele Sfintei Parascheva au fost mutate într-o impresionantă procesiune la Târnovo (Bulgaria de astăzi), unde au stat vreme de 160 de ani. Pericolul otoman a făcut ca moaştele cuvioasei să fie duse la Belgrad, unde au stat până în 1521, când a căzut şi Serbia sub turci.
Moaştele au fost aduse la Constantinopol, în urma intervenţiei pe lângă sultan a patriarhului Ieremia I. După încă 120 de ani, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost din nou mutate, spre o destinaţie definitivă: Târgul Iaşului.
Racla cu moaştele sfintei a fost adusă cu o corabie, pe Marea Neagră, până la Galaţi, însoţită de trei mitropoliţi greci. De la Galaţi, a fost adusă la Iaşi, într-un car cu boi, însoţită de mulţimi de clerici şi credincioşi. Întâmpinate cu mare cinste de Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam şi de episcopii de Roman şi Huşi, moaştele au fost aşezate în ziua de 13 iunie 1641 în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi“.
Au rămas neatinse după incendiul din 26 decembrie 1888, în 1889 au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Iaşi, unde se află şi astăzi.
Icoanele Sfântei Parascheva au fost adoptate şi cinstite de întreaga creştinătate. Au circulat, în decursul timpului, în toată această regiune, şi nu numai. Deşi nu avem, cel puţin deocamdată, o istorie a icoanelor închinate Sfintei Cuvioase Parascheva şi nu cunoaştem nici timpul când au fost zugrăvite cele dintâi icoane în cinstea ei, în lumea ortodoxă s-au păstrat câteva icoane foarte vechi, ele fiind un reper în istoria icoanelor Cuvioasei.
Cea mai veche icoană cunoscută a Sfintei Parascheva se păstrează în Cipru şi aparţine veacului al XIV-lea. Reprezentări iconografice ale sfintei se găsesc şi în alte zone ale Ortodoxiei: Grecia, Bulgaria, Polonia, Rusia şi România. Sursa: Pr. Prof Dr. Ion Vicovan, Pr. Cătălin Adumitroaie, Cuvioasa Parascheva, sfânta populară a Ortodoxiei în istoria şi evlavia poporului român, Editura Doxologia, 2011
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
