Condamnat la moarte în comunism. A dat atât de tare încât a rupt coada toporului

Condamnat la moarte în comunism. A dat atât de tare încât a rupt coada toporului
În epoca Ceauşescu (1965 – 1989) în România au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare 104 oameni, intelectuali sau infractori de drept comun. Printre ei, și Martin Alzner care a ucis cu cruzime o fată de 16 ani. A dat atât de tare, că a rupt coada toporului.

În perioada când Nicolae Ceaușescu a condus România (24 de ani) au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin împuşcare 104 oameni. Unele cazuri au fost puse sub tăcere, altele au fost notorii.

Opinia publică a aflat de cazul lui Ion Râmaru sau al lui Gheorghe Ştefănescu, botezat şi „Bachus”. El a fost afaceristul inculpat care a vândut milioane de litri de vin contrafăcut. Ștefan Mihăilescu-Brăila a jucat magistral acest rol.

Ultimul român care a murit sub ploaia de gloanţe a plutonului de execuţie a fost Ion Pistol, cetăţean condamnat la pedeapsa cu moartea de Tribunalul Judeţean Teleorman, pentru omor deosebit de grav. Execuţia lui s-a desfăşurat pe data de 12 mai 1987.

Condamnat la moarte în comunism

Pedeapsa cu moartea este o sentință dură care a fost abolită în România odată cu adoptarea noii Constituții în 1990. Nicolae și Elena Ceaușescu au fost ultimii condamnați la moarte și executați.

Un caz oribil s-a întâmplat în 1973, într-o localitate mică din județul Sibiu. Martin Alzner, la origine sas, este ultimul sibian care murit în urmă cu 30 de ani, în față plutonului de execuție după ce a fost condamnat la moarte pentru o crimă oribilă. Fapta care i-a determinat pe magistrații Tribunalului Sibiu să-l condamne la pedeapsa capitală s-a petrecut într-o seară de noiembrie a anului 1973.

Martin  Altzner a ucis cu sânge rece și o cruzime rar întâlnită o tânără de doar 16 ani, fiica concubinei sale, Elisabeth Liebhardt. Crima a răvășit viața tihnită a târgușorului de provincie, Tălmaciu.

Ziarul Obiectiv a reconstituit povestea ultimului condamnat la moarte din Sibiu.

Martin Alzner s-a născut în 1934, la Sibiu, în Turnișor. Părinții săi, Mihai și Maria, erau de condiție modestă și nu i-au putut oferi prea multe. Martin nu a terminat decât patru clase. După ce a scăpat de armata, tânărului i-a fost greu să-și găsească o ocupație stabilă, așa că a lucrat că zidar, pe unde a apucat. În 1965 s-a căsătorit, a făcut doi copii, apoi a divorțat.

Martin Alzner a mai trecut, în următorii ani, prin patul câtorva concubine. Aventurile sale i-au mai adus pe cap, în scurt timp, încă un copil, cu o femeie din Cugir.

Cu patru ani înainte de a fi condamnat la moarte pentru omor deosebit de grav, a intrat în vizorul miliției de pe vremea aceea. Avea prostul obicei să bată femeile cu care trăia. Această distracție l-a costat doi ani de pușcărie la penitenciarul din Aiud.

A trecut de la bătaie, la omor sadic

Pe Elisabeth Liebhardt a cunoscut-o în mai 1973, în timp ce făcea niște lucrări de zidărie în Tălmaciu. La scurt timp, s-a mutat în casa acesteia, de pe str. Mihai Viteazu, nr.30. Divorțată, femeia avea din căsătoria anterioară o fată de 16 ani, Hedda. Atmosfera din casă s-a tensionat rapid. Hedda, își iubea foarte tatăl natural și nu s-a înțeles cu Martin Alzner de la început. Se certau des.

Acest fapt a fost și motivul pentru care în iulie, peste numai două luni, cei doi concubini s-au despărțit. Însă soarta a făcut că Martin Alzner să se împace cu Elisabeth, iar în septembrie a revenit în casă femeii.

În 10 noiembrie, într-o după-amiază de joi, Elisabeth Liebhardt a plecat că de obicei la serviciu. Lucra la fabrica „Firul Roșu” din localitate și era schimbul doi, așa că trebuia să se întoarcă în jurul orei 23. Anchetatorii au stabilit ulterior că Martin a rămas singur acasă, pentru că fiica concubinei sale era plecată la o întâlnire a unei secte religioase.

A dat atât de tare că a rupt coada toporului

Când s-a întors, puțin înainte de ora 22, Hedda l-a găsit concubinul mamei la masa din bucătărie, fumând o țigară. Bărbatul a întrebat-o pe unde a umblat până atunci și, ca de obicei, au început să se certe. Răspunsurile în doi peri pe care le primea nu au făcut decât să-l înfurie și mai tare pe Martin Alzner.

La un moment dat, tânăra i-a spus că ar fi mai bine să plece din casă, pentru că ea avea deja un tată și nu mai avea nevoie de un altul. Acesta a fost momentul în care bărbatul nu s-a mai putut controla și a lovit-o sălbatic. În cădere, această s-a lovit cu capul de colțul unui bufet, și a leșinat.

Bărbatul a apucat-o de par pe Hedda și a început să o tragă după el. A ieșit din bucătărie și a târât-o pe tânăra aflată în stare de inconștiență către pivnița din spatele curții. Pe drum, fata și-a revenit din leșin și de durere a început să țipe astfel că bărbatul a pus mâna pe un topor și a amenințat-o.

Din ușa pivniței, criminalul a aruncat-o pe Hedda pe cele șapte trepte. Pentru că a început să țipe din nou, bărbatul i-a îndesat în gură o bucată de lemn și a început să o lovească cu sete în cap cu toporul. Când a văzut că nu mai mișcă i-a tăiat degetele de la mâini și s-a întors în bucătărie, unde s-a spălat pe mâini și a fumat o țigară, că să se calmeze.

După un sfert de ora a coborât din nou în pivniță să-și vadă victima. Hedda Liebhardt se încăpățâna să trăiască și se târâse câțiva metri din locul unde o lăsase. Negru de furie, ucigașul a imobilizat-o între picioare și i-a mai tras una cu toporul în cap, cât l-au ținut puterile. Capul fetei s-a desfăcut în două ca un pepene. Lovitura a fost atât de puternică încât s-a rupt și coada de lemn a toporului.

S-a spălat și a luat haine curate

Elisabeth Liebhardt trebuia să vină deja de la serviciu, iar criminalul a curățat urmele la repezeală. A lăsat cadavrul ciopârțit în pivniță, după care a ieșit, a încuiat ușa cu cheia și s-a dus în casă. S-a spălat, și-a luat haine curate și a rămas în bucătărie, așteptându-și liniștit concubina.

Femeia și-a făcut griji când a observat lipsa fetei, dar Alzner a liniștit-o, spunându-i că a plecat la o prietenă de-a ei din Hunedoara. A doua zi, Martin și-a sărbătorit calm ziua onomastică alături de câțiva cunoscuți în timp ce corpul neînsuflețit al tinerei fete zăcea la doar câteva zeci de metri de el.

La lăsarea serii, știind că nu poate ține pivnița închisă la nesfârșit, s-a hotărât să șteargă toate urmele „Din câte am înțeles, el a luat un prieten de pahar și l-a convins să îl ajute să îngroape cadavrul fetei în grădină. După ce s-a descoperit totul, acesta s-a otrăvit pentru a nu intră pe mâna miliției.

Mama descopera cadavrul fiicei

Cea care a descoperit locul săpat a fost mama victimei. Bănuind că se întâmplase ceva rău, a sunat la prietena Heddei de la Hunedoara, dar această i-a spus că nu știe nimic despre fiica ei. Atunci a început să o caute. Sâmbătă, ea a observat că o porțiune de pământ din grădină părea răscolit și a vrut să vadă ce e. A rămas încremenită când a dat peste fiica ei.

Când a venit miliția pentru cercetări, tot târgul s-a strâns în jurul casei că să vadă. Au ieșit oamenii de la fabrică, ba chiar au venit și din satele din împrejurimi. La ora aia, criminalul era deja departe. Dar, el a fost prins de miliție în data de 15 noiembrie, imediat după ce își vizitase părinții la Sibiu.

Procesul a fost scurt

Procesul, care s-a desfășurat cu sala plină din cauza curioșilor veniți să vadă ce avea să se întâmple, a fost scurt. Cruzimea deosebită a faptei sale, a determinat instanța să-i dea lui Martin Alzner pedeapsa capitală.

Acesta a fost executat prin împușcare în penitenciarul Jilava, în 1 august 1974.
Bătrânii cred că mobilul crimei a fost altul. Oamenii cred și acum, că Hedda Liebhardt a fost ucisă din alte motive decât cele stabilite în ancheta oficială. Toată lumea credea că fata a fost ucisă din cauza că a refuzat avansurile pe care i le-a făcut bărbatul acela.

Elisabeth Liebhardt s-a stabilit în Germania

Mama fetei nu a mai fost de atunci la fel și a încercat să-și găsească liniștea prin tot felul de biserici. Elisabeth Liebhardt s-a recăsătorit mulți ani după aceea, schimbându-și numele în Schuller. În 1991, ea a vândut casa pe care o avea în Tălmaciu și s-a stabilit în Germania. Trecută de 70 de ani Revine în orașul ei natal destul de rar, și atunci trage la o veche prietenă.

Proprietarii actuali ai casei știu doar din auzite de oribilă crimă. Ei au dărâmat toate vechile construcții și au ridicat o casă nouă. Hedda Liebhardt și-a găsit și ea liniștea. Ea este îngropată în cimitirul evanghelic din localitate și mormântul ei este îngrijit de puținii membri ai comunității săsești rămase în Tălmaciu.