Cum se jucau copiii în comunism, înainte de tabletă

Copiii de azi sunt conectați la Internet și petrec zilnic multe ore în fața televizorului tabletei, telefonului mobil. Însă, înainte de 1989, când toate acestea nu erau în țara noastră, copiii se jucau în aer liber. ”Baba oarba” şi ”Lapte gros” sunt doar câteva dintre bucuriile copilăriei. Iată cele mai frumoase jocuri ale copilăriei fără tabletă!

Cum se jucau copiii înainte de tabletă

Jocurile copilăriei înainte de apariția tabletei începeau în zilele cu soare, atunci când cei mici ieşeau în faţa casei, pe aleea blocului sau în parc. Aceştia se încingeau la joacă şi ajungeau seara târziu acasă, fiind întrerupţi doar de strigătul părinţilor care îi chemau la masă sau la desenele animate ”Mihaela”. Săreau coarda, băteau mingea, se dădeau în leagăn.

Programul celor mici începea cu Şotron, Elastic sau întreceri la căţărat în copac. Iar la final, pe înserat, ”De-a v-aţi ascunselea” încheia seria jocurilor înainte de 1989.

”Baba oarba”, ”șotron”, ”De-a v-ați ascunselea”, ”Lapte gros”, ”Țară, țară, vrem ostași”, ”Elasticul”, ”Castel”. Așa se numeau jocurile copilăriei în comunism.

Jocurile copilărăriei în comunism. ”Baba oarba”

Este un joc adresat copiilor cu vârsta peste 5 ani.

Cum se joacă: este delimitat un spaţiu de joc din care copiii nu au voie să iasă. Cine iese afară din acest spaţiu devine automat ”Baba oarba”. Copiii se aşeaza în cerc, iar unul dintre ei este ales pentru a fi ”Baba oarba” și este legat la ochi cu eşarfa. Acesta trebuie să îi prindă pe ceilalţi. Dacă „Baba oarba” ghiceşte cine este copilul prins, acela este legat la ochi şi preia rolul.

Jocurile copilărăriei în comunism. ”De-a v-aţi ascunselea”

Este un joc adresat copiilor cu vârsta mai mare de 5 ani şi poate fi jucat de un număr de peste 3 copii, cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. Este indicat să fie jucat în parcuri, unde există locuri după care să te poţi ascunde.

Cum se joacă: unul din jucători stă cu ochii acoperiţi de mâini şi numără, până la un număr ales de comun acord. În tot acest timp, ceilalţi copii se ascund. După ce termină de numărat, acesta spune „Cine nu-i gata îl iau cu lopata” şi porneşte în căutarea copiilor. Când găseşte sau doar recunoaşte pe cineva ascuns, acesta trebuie să se întoarcă repede spre locul unde a numărat pentru a-l „scuipa”, adică rosteşte numele celui pe care l-a văzut.

Totuşi, cel care este văzut trebuie să alerge şi el spre acel loc şi, dacă ajunge înaintea celui care a numărat, scapă. După ce sunt descoperiţi toţi, tura viitoare numără cel care a fost prins primul. Însă, există şi acea situaţie când „ultimul (n.r. – jucător rămas ascuns) salvează turma”, adică ajunge la locul numărării înaintea celui care caută copiii. În acest caz, cel care a numărat în acel joc mai numără o dată.