De când punem sare și piper în mâncare. Un rege a stricat obiceiul

Sărat este unul dintre cele patru tipuri de gusturi pe care le recunoaşte papila gustativă, pe lângă dulce, amar şi acru. La început, adică acum 2000 de ani, sarea a fost prețioasă. Soldaţii romani erau plătiţi în sare, „sale” în italiană. De aici a derivat cuvântul modern englez „salary” (salariu).

La fel de prețios era și piperul negru. Provine din Asia de sud-est, în mod special din Thailanda, Vietnam, Malaezia şi Coasta Malabar a Indiei. Era un ingredient emblematic încă din secolul al II-lea î.Hr. Era folosit și condiment şi medicament în tratarea constipaţiei, diareei, boli de inimă, dureri ale articulaţiilor şi infecţii la ochi.

După căderea Imperiului Roman, perşii au preluat controlul exportului de condimente din India până la Mediterană. Puterea italiană a pus monopol pe trocul de condimente din Europa.

În Evul Mediu, numai persoanele bogate işi puteau permite să cumpere condimente, fiind considerate un lux. Respectivul monopol al Italiei asupra condimentelor a împins Portugalia la descoperirea unei rute pe mare către China, ceea ce a condus la descoperirea Americilor. Piperul a fost numit “aurul negru”. Populariatea piperului a scăzut puţin la începutul secolului al XVII-lea, când s-a descoperit ardeiul iute în Lumea Nouă.

Și-a recăpătat statutul în Iluminism, datorită lui Ludovic al XIV-lea. Fiind cunoscut drept un individ pretenţios la mâncare, Ludovic a interzis toate condimentele provenind din Est. Sarea, piperul şi pătrunjelul îi erau suficiente pentru a da gustul perfect mâncării. Sursa: gizmodo.com

Afecțiuni tratate cu sare. Celulita, printre ele

Piperul ţine intestinele sănătoase şi curăţă bila de toxine