Așa cum se știe, Bodi e arestat din seara zilei de 12 noiembrie într-un dosar de proxenetism și trafic de persoane. S-a spus că face parte dintr-o grupare care trafica tinere în diverse țări din Europa, obligându-le să se prostitueze. Ar fi fost „locotenent” în rețeaua condusă de nașul său de a doua cununie, și ar fi avut statut de „loverboy”, au susținut procurorii, iar instanța a emis mandate de arestare pentru toți cei implicați.
Lucrurile stau, susține avocatul, altfel. Din ceea ce a declarat Dancu, Bodi nu face parte din nicio reţea. Viața de lux pe care o duce o poate justifica prin diferitele afaceri profitabile pe care le are în ţări din Europa.
Alex Bodi, vector de imagine într-un „Caritas” modern
Dincolo de întreaga poveste, rămâne fără un răspuns concret întrebarea de unde făcea Bodi așa mulți bani. Să ne gândim numai că în garaj are mașini de milioane de euro, fără să ne referim la restul bunurilor. Și că, așa cum spune avocatul său, numai anul trecut, a făcut 7 milioane de euro.
„Prin zonele de fiţe din Bucureşti, zone unde Alex Bodi era o figură obişnuită, se spunea că este acţionar la compania Gold Standard Bank, un holding care deţine compania germană Karat Bars International GMBH, specializată în vânzarea de aur şi digital paysistem bazat pe tehnologie Blockchain.
Compania a înfiinţat prima cripto-bancă licenţiată în lume, cu sediul la Miami, cu un capital de 100 milioane dolari. Banca se spunea că deţine licenţa unei mine de aur în Madagascar, evaluată la 1,1 miliarde dolari”, arată Sorin Ovidiu Bălan în Evenimentul Zilei.
Conform declaraţiilor oficialităţilor din această ţară, în Madagascar nu există nicio mină de aur care să fie deţinută de Karat Banks. Deducția logiocă e că la mijloc e vorba de un joc piramidal, un fel de „Caritas” global în care Alex Bodi nu este nimic altceva decât o imagine a acestui joc, mai arată sursa citată.
„Totul a plecat de la un miliardar american, acum arestat. Cum s-a procedat: S-au lansat nişte jetoane, despre care se spunea că au acoperire în aur. Ceea ce dacă ar fi fost real, ar fi dus la nişte câştiguri fabuloase pentru cei care le deţineau. De aici şi povestea minei de aur din Madagascar. Jetoane care de fapt nu au nici un fel de valoare.
Lansarea acestor jetoane, care apropiau de omul sărac mirajul aurului, se făcea cu spectacole de sunet şi lumină, cu multă şampanie, cu strălucire. Tocmai pentru a induce ideea de bogăţie, care poate ajunge la-îndemâna oricui. Din aceste emisii de jetoane, iniţiatorii jocului piramidal au reuşit să strângă aproximativ 100 de milioane de dolari. În plus, cumpărătorii erau asiguraţi că toate tranzacţiile vor rămâne secrete, ceea ce atrăgea pe cei care voiau să fraudeze statele ai căror cetăţeni erau.
Iniţiatorul jocului a fost anchetat în Germania, unde a declarat că da, este adevărat că aceste jetoane nu au nicio valoare, dar promitea că în timp ele vor aduce bunăstare posesorilor. Afacerea are ramificaţii şi la Bucureşti. Pe o stradă din Capitală se află un sediu de unde se pot achiziţiona astfel de jetoane.
Alex Bodi, cu traiul de lux pe care îl afişa, este una dintre imaginile în România a acestei mega excrocherii internaţionale. De ce este şi România inclusă în mega-excrocherie? Pentru că la noi există destui milionari care nu-şi prea pot justifica averile şi ar fi tare doritori să le transforme în aur, sub protecţia seretului garantat de către prezenţa în afacere a lui John McCarthy, informatician american, laureat al Premiului Turin.
El este cel care a propus termenul de inteligență artificială și a inventat limbajul de programare LISP. John McCarthy este considerat un geniu al securizării comunicaţiilor şi tranzacţiilor electronice. Cu un astfel de nume în echipă, evident că toată lumea voia să cumpere jetoane, cu „acoperire” în aur, pe care să le tranzacţioneze apoi fără să ştie organele fiscale.
Şi ca spectacolul de la noi să fie complet, s-a lansat zvonul că şi România va lansa un satelit. Circul a fost total. Era vorba de fapt despre un simplu balon meteorologic, prezentat cu pompă drept satelit care va asigura deplina securitate a tranzacţiilor cu aceste jetoane care în fapt nu valorează nimic”, mai notează Sorin Ovidiu Bălan în Evenimentul Zilei.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook