Bancuri europene. „Am fost la doctor și nu mai este niciun dubiu, sunt…”

Europenii sunt destul de glumeți când vine vorba de a-i ridiculiza pe cei din jur. De exemplu, portughezii, care au un singur vecin de țară, îi ridiculizează pe spanioli pentru aroganța lor, macedonenii râd de stângăciile amoroase ale grecilor, iar belgienii luați în râs de mulți.

Francezul Romain Seignovert a strâns într-o carte, pe care a publicat-o anii trecuți, cele mai bune glume pe care europenii le spun despre vecinii lor. „De Qui Se Moque-t-On” (De cine râdem?) este o carte care cuprinde 345 de glume. „Suntem o comunitate mare și diversă, cu o istorie lungă împreună, iar umorul nostru arată acest lucru. Glumele sunt un semn de afecțiune. Unele dintre ele sunt destul de dure și directe, însă rareori sunt pline de venin”, spune autorul, citat de The Guardian.

Câteva dintre cele mai amuzante glume spuse de europeni despre vecini

Estonienii, despre timizii finlandezi: „Cum recunoști un finlandez extrovertit? Dacă se uită la pantofii tăi, nu la ai săi.”

Finlandezii îi iau la țintă pe suedezi: „Care e diferența dintre suedezi și finlandezi? Finlandezii au vecini buni.”

Belgienii fac glume pe seama „zgârciților” olandezi: „Cum încep toate rețetele olandeze? Împrumută șase ouă, 200 de grame de făină, o jumătate de litru de lapte”. Dar și pe seama egocentriștilor francezi: „Cum se sinucide un francez? Trage cu pistolul la 15 centimetri deasupra capului, chiar în mijlocul complexului său de superioritate”.

Belgienii sunt însă atacați din toate direcțiile, în special pentru abilitățile lor intelectuale nu tocmai grozave: „Ce fac mamele belgiene când apa în care vor să spele copilul e prea fierbinte? Își pun o pereche de mănuși”. „De ce au belgienii ca simbol național cartofii prăjiți, iar arabii petrolul? Pentru că belgienii au ales primii”.

Italienii fac excepție

Italienii fac excepție de la regulile umorului, preferând să nu atace vecinii, ci pe ei înșiși: „Nevasta ta a spus o glumă atât de bună zilele trecute, încât era să cad din pat”.

Nemții fac glume pe seama „hoților” polonezi: „Când este Crăciunul în Polonia? La două zile după Crăciunul din Germania”.

Elvețienii îi ironizează pe austrieci: „De ce este drapelul austriac roșu-alb-roșu? Ca să nu se încurce când îl arborează”.

Slovacii, despre cehi: „De ce are nevoie un ceh să fie fericit? Nu de multe, atât timp cât toți ceilalți au mai puțin”.

Portughezii, despre spanioli: „Tată, spune un copil spaniol, când o să fiu mare vreau să fiu exact ca tine. Foarte frumos, fiule. De ce? Ca să am un fiu ca mine”.

Și, în cele din urmă, ce spun românii despre unguri: „Am fost la doctor, și nu mai este niciun dubiu: sunt xenofob. Încă o boală pe care am luat-o de la unguri”.