Drama din viața lui Mihail Sadoveanu. A aflat printr-o telegramă că i-a murit fiul

Mihail Sadoveanu a trăit 81 de ani, timp în care a întemeiat o numeroasă familie. Scriitorul și soția sa Ecaterina Bâlu s-au căsătorit în anul 1901, pe când scriitorul avea doar 21 de ani. Au avut împreună unsprezece copii, însă unul a murit imediat după naștere. Despre mezin a aflat că a murit printr-o telegramă.

Drama din viața lui Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu s-a căsătorit foarte tânăr și a avut 11 copii. Însă, a mai călcat și strâmb, după cum spun istoricii. Cei 11 copii ai lui Sadoveanu au fost: Paul-Mihu, Profira, Bogdan, Livia-Lucia, Ecaterina-Tincuța, Despina, Teodora, Dimitrie, Mircea, Alexandru și Ligia-Mărioara.

Profira Sadoveanu a fost fiica ce a devenit la rândul ei poetă și romancieră. Profira a murit în anul 2003, pe 3 octombrie, la 97 de ani, într-o sărăcie cruntă, într-un apartament mizer din Berceni. Dintre fii scriitorului, Dimitrie Sadoveanu a devenit pictor, în timp ce Paul-Mihu, cel mai tânăr dintre ei (născut în 1920), a scris romanul „Ca floarea câmpului…” publicat postum. A murit prematur pe Frontul de Vest, în anul 1944. Restul copiilor nu s-au remarcat în profesiile lor și au trăit vieți, mai degrabă, obișnuite.

Paul-Mihu Sadoveanu a fost fiul cel mai mic al scriitorului Mihail Sadoveanu şi a soţiei sale, Ecaterina. A urmat studiile primare în oraşul natal, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. A fost nevoit să-şi întrerupă studiile după doi ani (1940-1942), fiind mobilizat în Armata Română. A fost trimis la studii la Şcoala militară de ofiţeri re­zervă nr. 3 din Câmpulung-Muscel.

Cum a murit fiul cel mic al lui Mihail Sadoveanu

După absolvirea studiilor militare la 19 iunie 1944 a fost avansat la gradul de sublocotenent. Obţinuse, probabil prin intervenţia tatălui său, un ordin de trecere la partea sedentară a armatei. Dar tânărul a refuzat să se prevaleze de el şi a acceptat să facă parte din trupele combatante.

A participat în septembrie 1944 la luptele pentru eliberarea zonei oraşului Turda.
A dovedit curaj, luptând cot la cot cu ostaşii. Într-o misiune, a atacat trupele ina­mice cu grenada în mână, aducând câţiva prizonieri în poziţiile româneşti.

În ziua de 22 septembrie 1944 plutonul lui Paul-Mihu Sadoveanu a primit misiunea să ocupe cota 132 de la nord de satul Luna (jud. Turda, azi în jud. Cluj).

Aflat în fruntea infanteriştilor săi, sublocotenentul Sadoveanu s-a avântat spre pantele dealului, fiind întâmpinat de o ploaie de gloanţe.  Plutonul a cucerit înălţimea cu preţul jertfei majorităţii ostaşilor. Paul-Mihu Sadoveanu a fost lovit mortal de un glonţ în cursul asaltului.

Mihail Sadoveanu a fost anunţat de moartea fiului său printr-o telegramă din 23 septembrie 1944. După cum i-a spus Valeria Sadoveanu lui Constantin Mitru, s-a retras în cameră fără să scoată nici un cuvânt. A stat închis acolo timp de trei zile. A ieşit din cameră abia în dimineaţa celei de-a patra zile şi ar fi spus: „Ardealul merita această jertfă”.

Din cauza distanței mari față de linia frontului și a lipsei mijloacelor de transport, Mihail Sadoveanu și familia lui nu au putut ajunge în zona Turdei pentru a ridica trupul lui Paul-Mihu. L-a trimis pe nepotul său care a adus trupul lui Paul-Mihu la Alba Iulia și l-a înmormântat. Mormântul lui Paul-Mihu Sadoveanu se află în cimitirul eroilor din Alba Iulia.

Foto: Muzeul Național de Istorie a României