ROLAND CĂTĂLIN PENA: Apropo de greva din Educație. La stoparea risipei banului public din sistemul de învățământ se gândește cineva?

Hai să gândim puțin și să socotim!

Dacă te uiți atent, n-ai cum să nu constați că învățământul liceal este, de fapt, o fabrică de clienți pentru învățământul universitar, care mănâncă prea mulți bani, pentru a da prea puțin înapoi societății românești.

A socotit cineva câți absolvenți ai universităților de stat profesează în domeniul în care au obținut licența? Ar cam fi cazul, zic! O să avem o mare surpriză, constatând că le-am finanțat studiile din banii noștri degeaba. Și, de cele mai multe ori, nu e vina lor, ci a faptului că cifrele de școlarizare nu au nicio legătură cu piața muncii.

Am auzit în urmă cu câteva zile un regizor, absolvent acum vreo două decenii al UNATC, că în anul lui au absolvit 25 de studenți, iar piața abia a absorbit șapte dintre ei. Ceilalți s-au „reorientat”. Asta, după cum spunea chiar regizorul nostru, în condițiile în care statul cheltuia – țineți-vă bine! – un miliard de lei cu pregătirea fiecăruia dintre viitorii regizori, cam un milion de lei în banii de azi.

Să mai dau un exemplu despre banii publici cheltuiți aiurea de universitățile de stat și trecem mai departe.

Universitatea Politehnică București a înființat și finanțează, cu bani grei de la buget, un post de televiziune generalist. Auziți, dumneavoastră, ce le lipsea studenților de la Politehnica bucureșteană! Și nimeni nu-i trage de mânecă pe șefii din Regie ca să dea socoteală…

În învățământul preuniversitar predau, n-o spun eu, mulți neaveniți, pentru că oameni cu adevărat calificați nu sunt atrași de salariul de 2300 lei al unui debutant.

Dar nu cumva sunt prea mulți copii obligați să facă liceul și, implicit, prea mulți profesori? De ce un copil care-și dorește să fie faianțar e obligat să se chinuie 12 ani, iar noi să-i plătim chinul, când după clasa a VIII-a ar putea face o școală de meserii de doi ani? Iar, la 16 ani, cum prevede legea, ar fi în piața muncii. Și toată lumea, copilul și societatea, ar fi mulțumită.

Iar profesorii ar fi mai puțini, mai bine plătiți și, evident, mai calificați!

Nici nu ne-am mai plânge, în fiecare vară, de absenteismul și procentul de promovare al examenului de bacalaureat.

Din câte știu, în Germania procentul de bacalaureați este de doar 35%… Dar cine suntem noi în fața noastră? Cineva crede că, dacă eliberăm cât mai multe hârtii cu statutul de diplome de bacalaureat, o să fim cel mai deștept popor din lume. Cum care cineva? Niște proști care conduc țara dincolo de buza prăpastiei!

Dacă sistemul de învățământ ar fi croit să-și îndeplinească bine cele două misiuni, să scoată buni români și buni meseriași, și nu ar fi distorsionat și umflat de nenumăratele „reforme” și „modernizări” impuse de afară de promotorii mizerabilei ideologii „progresiste”, sau „corect politice”, bugetul Educației ar fi suficient și pentru a asigura salariile pe care le merită dascălii și îndeplinirii celor două misiuni ale școlii românești.

Se tot vorbește de alocarea a 6% din PIB, cum s-a stabilit printr-o lege cu ceva ani în urmă.

Cum s-a ajuns la acest procent?

Vă spun eu, după ureche și interesele politice ale celor care au condus Ministerul Educației. De ce nu 7 sau 5 la sută?

Dacă gospodărim cu chibzuință banii alocați învățământului s-ar putea să avem surpriza ca 3% să fie destul.

Cum ne dau banii afară din casă și prostia dă pe dinafară, nu mai e suficient ca educatoarele și învățătorii să aibă doar liceul pedagogic. Nu, le mai trebuie și trei ani de facultate ca să ne învețe copiii alfabetul, tabla adunării și pe cea a înmulțirii. Mai grav este că li se impune, de ONG-urile soroșiste infiltrate în Ministerul Educației, să ne pervertească mințile pruncilor cu „diversitatea” lor contra naturii…

Mai e și problema plecării din țară a celor mai buni dintre absolvenții de liceu… În loc ca universitățile să-și facă televiziuni, de parcă TVR, Antenele, Realitatea, RTV, DIGI etc. nu ne mai ajung, nu credeți că ar fi mai sănătos ca banii ăia să fie băgați în niște Centre de Cercetare-Inovare care să fie atractive pentru tinerii noștri care se școlesc în universități de afară?

Sistemul educațional românesc trebuie reconstruit de la zero… „Reformele” și „modernizările” inspirate de „lumea civilizată”, ajunsă ca vai de capul ei, ne-au nenorocit.

Ne apucăm să gândim și să construim un învățământ pentru români și România? Întreb, nu dau cu parul!

(Editorial preluat de pe site-ul Cetățeanul.net)