Exclusiv. Elena și Nicolae Ceaușescu au vrut să fie copertă și la revista ”Cinema”. Ziarele nu li se păreau de ajuns

Exclusiv. Elena și Nicolae Ceaușescu au vrut să fie copertă și la revista ”Cinema”. Ziarele nu li se păreau de ajuns
De la începutul anilor 70, Elena și Nicolae Ceaușescu și-au dorit să aibă chipurile peste tot. În școli, în presă, pe panouri publicitare, în birouri. Nu apăreau și în revista ”Cinema”, publicație dedicată cinematrografiei. Au rezolvat-o și pe asta.

Revista ”Cinema” a fost încă de la început o publicație de ținută. Prima apariție (nr. 1) a avut loc la 15 octombrie 1924. Revista a continuat să apară lunar, bilunar sau săptămânal până în 1948.  Între anii 1963 și 1989 revista a fost relansată de către criticul de film, dramaturgul și autoarea Ecaterina Oproiu, care a fost și redactorul-șef al publicației pe toată această perioadă.

În vremurile cenușii din comunism, revista se vindea ca pâinea caldă, de multe ori la suprapreț, pe sub mână.

Elena și Nicolae Ceaușescu au vrut să fie copertă și la revista ”Cinema”

Revista ”Cinema” a fost timp de decenii una dintre cele mai interesante publicaţii pe care cei românii le puteau cumpăra înainte de 1990. Era dedicată cinematografiei. La început, revista avea între 42 şi 64 de pagini, iar pe copertă puteai găsi inclusiv mari vedete internaţionale. La finalul anilor ’80, rămăsese cu doar 24 de pagini, care includeau inclusiv „indicaţiile preţioase“ ale lui Nicolae Ceaușescu.

Revista a reprezentat în perioada comunistă un reper important al industriei cinematografice româneşti. Interesant e faptul că, între 1963 şi 1989, revista a avut doar patru redactori-şefi. Victor Iliu (1963), Ioan Grigorescu (1963-1964), Eugen Mandric (1964-1965) şi Ecaterina Oproiu (1965-1989 au rezistat în funcţie pe tot parcursul „Epocii de Aur“.

„În primele zile de la apariţie se vindea ca pâinea caldă. Uneori se vindea cu suprapreţ. Prin 1974, tirajul oficial era de 250.000 de exemplare“. La începuturile sale, revista «Cinema» şi-a putut delecta cititorii cu vedete române şi străine. Ca să-şi vândă întreg tirajul, publicaţii precum «Scânteia» trebuiau abonate obligatoriu de salariaţi în întreprinderi şi instituţii. Revista «Cinema» dispărea întotdeauna rapid de la chioşcurile de ziare şi n-a avut niciodată probleme cu difuzarea. Cu toate acestea, standardele de calitate au scăzut tot mai mult de-a lungul anilor”, mărturisea Ecaterina Oproiu, în jurnalul publicat în urmă cu câţiva ani.

Dacă la început pe prima pagină se putea citi: „Cinema. Revistă lunară de cultură cinematografică“, din 1974 publicaţia a devenit „Cinema. Revistă a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste“.

În loc de vedetă, Nicolae Ceaușescu pe copertă

Cultul personalității și-a făcut loc și în această revistă îndrăgită de români. La începuturile sale, revista «Cinema» şi-a putut delecta cititorii cu nenumărate imagini de clasă, cu vedete române şi străine, care apăreau atât pe coperta I, cât şi pe coperta IV.

Colea Răutu, Silvia Popovici, Irina Petrescu, Radu Beligan, Sanda Toma, Elena Caragiu, Victor Rebengiuc, Emanoil Petruţ, Iurie Darie, Florin Piersic, Cristea Avram au fost pe coperata revistei. Dar şi Brigitte Bardot, Claudia Cardinale, Jean Marais, precum și alte vedete internaționale ale vremii. Publicul din România îi putea vedea prin intermediul filmelor care se difuzau în reţeaua cinematografică fără oprelişti.

Prima apariţie a lui Nicolae Ceauşescu pe coperta revistei a fost în aprilie 1974, an în care preşedintele Republicii Socialiste România a mai apărut de două ori. În numărul din august, dedicat aniversării a 30 de ani de la 23 august 1944. În noiembrie, apare alături de soţia sa Elena, vorbind de la tribună unei mulţimi cu lozinci şi steaguri.

Ceaușeștii, cel puțini două coperți pe an

Ulterior, cei doi bifau cel puţin două apariţii pe an, în special cu ocazia zilelor lor de naştere, în ianuarie, cu prilejul unor sărbători oficiale ca 23 August sau în aproprierea congreselor partidului. În ultimii ani ai vieţii sale, Elena Ceauşescu era cea care aproba atât planul anual al cinematografiei, dar şi cea care decidea cum trebuie să arate coperta unei reviste precum „Cinema“.

„Coperţile deveneau tot mai groteşti. Spre exemplu, în numărul din ianuarie 1986, în plină iarnă, cei doi apar într-un parc înverzit, cu un strat de flori roşii la picioare. El în costum şi un pulover alb pe gât, fără cravată, ea în costum alb. Sub ei se putea citi: «Omagiul vibrant al întregului popor. Omagiul vibrant al cineaştilor».

Au apărut la un moment dat şi într-un cadru de şantier din zona «Casei Poporului» dând indicaţii. În ultimele coperţi, cei doi Ceauşeşti sunt reprezentaţi în picturi infantile. E evident că, în ultimii ani, fotografiile, oricât de retuşate, nu-i mai puteau reprezenta pe cei doi nici suficient de frumoşi, nici suficient de tineri.

Unul dintre cei care realizau coperţile «Cinema», Victor Stroe, mi-a explicat că s-a ajuns la concluzia că e mai simplu şi mai sigur să se recurgă la grafică chiar şi din punct de vedere tehnologic. Pentru că hârtia folosită în ultimii ani era de calitate inferioară, iar procurarea acesteia era o adevărată aventură. Ce deosebire faţă de anii când revista era tipărită pe coli importate din Finlanda!“, şi-a amintit monteuza Maria Neagu, pentru adevarul.ro.

Elena Ceaușescu nu a mai vrut portrete pe prima pagină

Una dintre deciziile Elenei Ceaușescu a fost aceea de a denunţa modelul occidental şi de a interzice astfel portretele individuale pe coperţile revistei „Cinema“.

Începând cu a doua jumătate a anilor ‘70, majoritatea ilustraţiilor înfăţişează constant un număr de trei persoaane. În anii ’80, a început practica ilustrării copertei cu câte două persoane sau două perechi. „Aceste portretele colective de actori erau admise pe coperte. Deveniseră inevitabil exerciţii forţate, făcute cu chin şi din obligaţie“, a povestit Maria Neagu.

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp

Parteneri