Exclusiv. Marele viciu al Maiei Morgenstern. Nu v-ați fi imaginat așa ceva

Exclusiv. Marele viciu al Maiei Morgenstern. Nu v-ați fi imaginat așa ceva
Maia Morgenstern este director al Teatrului Evreiesc de Stat, cetățean de onoare al Municipiului București și „mama lui Iisus” în lungmetrajul regizat de Mel Gibson, Patimile lui Hristos. Are 59 de ani, recent împliniși, și nu este nici pe departe așa de „cuminte” cum ați crede.

Probabil că nici într-o mie de încercări nu ați fi ghicit care e marele viciu al Maiei Morgenstern. Nu v-ați fi imaginat așa ceva. Actrița cu trei prenume (Maia se mai numește și Emilia Ninel) și nume de stea a avut un moment de sinceritate față de public și fani și a recunoscut. Ea a povestit totul despre viciul care o bântuie de o viață. Și de care, oricât s-ar strădui, nu reușește să scape.

Marele viciu al Maiei Morgenstern

„Încerc să mă las de fumat. Mă rog, Încerc. Fac și eu acolo niște efortulețe, cât de cât. Și nici nu-i așa de greu. Am și rezultate, oho: până acum m-am lăsat de nu știu câte ori. Da.

Da’ acuma, gata! Mă las. E complicat și sâcâitor. Și penibil uneori, chiar neplăcut: disconfort, nervozitate, transpirații reci, neputință, renunțare, sentimente de vinovăție, insomnie, tremurături…

Și tuse. Tusea aia neplăcută, nesfârșită, dizgrațioasă. Tusea în vremurile acestea e ca un stigmat. Este un stigmat, o pecete, o condamnare: oamenii se uită urât la tine, se îndepărtează, se feresc de tine. Și e firesc. Pentru mine e firesc. Suntem oameni, suntem vulnerabili, suntem înspăimântați. Ne e frică: pentru noi și pentru ceilalți. Suntem bântuiți de sentimente contradictorii. Așa e, așa sunt și eu, nici mai bună, nici mai rea. Deși…în fine”, povestește celebra actriță.

Ce bătăi de cap îi dau efectele viciului

Maia Morgenstern a relatat o întâmplare deloc agreabilă. În care a ajuns tocmai pentru că e nevoită să trăiască cu efectele viciului său.

„Mă lupt și eu cu starea de confuzie, de dezorientare, de neîncredere. Depresie? Să nu folosim cuvinte mari, să nu abuzam. Și vreau să mă las de fumat. Și vreau să evit derapajele. Vreau sa evit derapajele. Și aglomerațiile. Evit aglomerațiile. Astăzi (19 mai) am plecat devreme de acasă. Am lăsat să treacă vreo două, că erau cam aglomerate. Metrouri. Despre Metrou vorbesc, eu circul preponderent cu Metroul. Cu mijloace de transport în comun, basicali(sic), că am timp să citesc, să scriu, să privesc.

În fine, am apucat să mă urc într-un al treilea tren sosit, Metrou. Și, fatalitate, m-a apucat tusea, costurile colaterale ale voinței mele de a mă lăsa. Efectele nedorite ale anilor tabacici, rezistență nedorită a organismului meu obișnuit cu țigările.

Tușeam, o tuse nesfârșită, penibilă, de nestăpânit. Geaba mască, geaba distanțare, geaba încercam să mă izolez în zona burdufului. Oamenii au reacționat: m-au certat. Ce cauți printre oameni dacă tușești? Stai în casă, nu mai ieși…etc. Nu m-am supărat. Nu m-am apucat să explic. Nu mă (mai) justific. Am coborât și mi-am continuat drumul pe jos. E vreme frumoasă.

Bine, sunt obișnuită, pe mine mereu mă ceartă lumea pentru ceva: ba că sunt, ba ca nu sunt. Și dacă sunt, de ce sunt?!? Și dacă nu sunt, de ce nu sunt?!? Sunt bine, mulțumesc!”, a transmis  vedeta pe pagina sa de Facebook.

Sursa foto: Facebook

Cei mai talentați oameni de teatru din România au fost premiați la Gala UNITER

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp