Giani Kiriță și-a pus sufletul pe tavă. „Munceam la fermă și în construcții să fac mortar, ca să-mi cumpăr cămașă de blugi”

E una dintre cele mai iubite vedete ale României, dar viața lui Giani Kiriță n-a fost deloc.

La vârsta de doar trei ani, părinții au divorțat, iar Giani Kiriță alături de sora lui au fost crescuți de mama și bunica, care l-a adorat. „Mamaia mea, Ioana, nu mai este printre noi. Femeia bună pentru care eu eram Genică, nu Giani, băiatul ala care făcea multe rele, fotbal, bătăi cu băieții.

Genică al meu nu face așa ceva

Și când veneau oamenii acasă să spună ce prostii am făcut, ea spunea tot timpul: <<Genică al meu nu face așa ceva>>. Indiferent că spărgeam geamurile, sau că-mi rupeam pantalonii. Am fost băiatul ei. După ce mama s-a recăsătorit, am rămas să fac școala acolo.

Decizia n-a fost grea, pentru că am fost foarte apropiați unul de altul. În plus, aveam și grupul meu de prieteni acolo. (…) Mama a vrut să mă ia la București, dar am vrut să rămân la mamaia. Și mama a spus că doar până în clasa a VII-a”.

„Am vrut să mă fac mecanic auto”

Dar nu a dus lipsă de nimic. Bunica lucra, mama la el, iar ce care i-a dat viață venea tot timpul cu sacoșele pline. Și marea dorință a mamei a fost să-l vadă măcar odată premiant. „Mama venea cu sacoșele să mă treacă școala, să mă facă și pe mine premiant. Când s-a mărit, a început să lucreze și el, pentru că-și dorea enorm să aibă să fie la modă și să aibă cămașă de blugi.

Își dorea să mă vadă și pe mine premiant, deși nu se putea. Pentru că mie mi-a plăcut foarte tare fotbalul și joculețele. Dar nu m-am gândit niciodată să devin fotbalist. Visam să mă fac mecanic auto. (…) Vroiam să-mi cumpăr blugi, adidași, și m-am decis să muncesc la fermă. Culegeam tot ce era de sezon, cam o lună dura, apoi mergeam în construcții să fac mortar.

La 5.30 plecam cu remorca în livadă, să adun cireșe. Câștigam bani și-mi cumpăram tot ce era la modă. Îi dădeam surorii mele, mamei, bunicii, dar niciodată nu-i luau. E de necrezut, dar asta e copilăria mea: una simplă”, a mai spus fostul sportiv.

„Mama e bine acum. Are un bărbat mișto care o respectă, care ne respectă”

Giani nu poate uita niciodată când bunica venea după el pe câmp să-i aducă copane să mănânce și cât de mult a acoperit mamaia lipsa mamei plecată la București, la muncă. „Fără sacrificiul ei nu puteam să fim ce suntem azi și eu și sora mea. Mamaia lucra, mama la fel, sora mea și eu la școală.

Dar nu am simțit că avem lipsuri.  După toate nefericirea cauzată de tatăl său, mama s-a recăsătorit, dar niciodată nu a arătat suferința. Ea e fericită cu noi. Când mergem acasă, eu și sora mea, ea spune că au venit copilașii, dar a rămas cu multe traume. Dar acum e foarte bine, are un bărbat mișto care o respectă, care ne respectă. Marele meu regret cât voi trăi pe acest pământ e că nu am spus niciodată tată. (…)

Mergeam singur la meciuri și după ce se termina vedeam cum veneau tații să-și ia băieții. Pe mine nu mă lua nimeni. Soțul mamei, domn Marcel, e un bărbat extraordinar, dar n-am putut să-i spun niciodată tată”, s-a destăinuit vedeta.