Calul îl aștepta pe Făt Frumos să iasă de la Ileana Cosânzeana. „Spune-i prostului ăluia că a încurcat parașuta lui…”

Făt Frumos îi zice calului:
– Calule, stai aici pe loc, eu urc în turn la Ileana Cosânzeana, dar daca vine zmeul, să sar drept pe tine și să fugim.
Calul, ce să zica, asta-i misiunea lui ingrată…
Făt Frumos urcă, după un timp aude ciocănituri la ușă. Făt Frumos se azvârle pe fereastră.
Ileana se aranjează, deschide, când colo, la ușă, calul:
– Băi, spune-i lu’ Făt Frumos c-afară plouă, așa că-l aștept aici.

_____________________

Făt-Frumos nu ştia într-o zi cum s-o mai vrăjească pe Ileana Cosânzeana şi-i zice:
– Iubito, îţi mai aminteşti ce frumos mai era când eram copii?
Ileana Cosânzeana:
– Aha, mă jucam cu zmeul.
– Da? Ia zi-mi, cum te jucai tu cu zmeul?
– Îmi aduc aminte şi acum cum îl trăgeam de aţă. Cum se zbătea mai tare, cum îl trăgeam mai tare. Până la urmă simţeam cum îmi transpiră palmă şi îl pierdeam.
– El îşi lua zborul şi mă lăsa cu ochii-n soare.

_____________________

Făt-Frumos vine la rege:
– Mi-am îndeplinit promisiunea, uite aici capul Zmeului.
– Da, ok, şi eu îmi ţin promisiunea. Uite aici mâna prinţesei!

_____________________

Mergea Făt-Frumos pe calul lui spre o pădure. Deodată le apare o ţestoasă în cale:
– Făt-Frumos, pe aici nu poţi trece.
Făt-Frumos:
– Ia uite… N-am mai văzut animale care să vorbească.
Calul adaugă:
– Nici eu.

_____________________

Făt-Frumos se duce şi el la o mică gargară pe la Ileana Cosânzeana, care devenise nevasta zmeului.
Calul îl întreabă ce o să facă dacă apare zmeul.
Făt-Frumos îi răspunde că, imediat ce aude bătăi în uşă, o să sară cu paraşuta pe geam.
Zis şi făcut.
Se duce Făt-Frumos la Ileana Cosânzeana, încep ei treaba, iar, la un moment dat, se aud bătăi în uşă.
Făt-Frumos sare pe geam, iar Ileana Cosânzeana deschide uşa.
La uşă, calul lui FătFrumos:
– Spune-i prostului ăluia că a încurcat paraşuta lui cu sacul meu de ovăz!…