A fost sau nu Silvian Ionescu complice la fuga lui Pacepa? Mărturia care ridică semne de întrebare

Mărturia fostului ofițer și politician Silvian Ionescu despre fuga generalului Ion Mihai Pacepa adaugă detalii din interiorul structurilor de informaţii comuniste şi reaminteşte efectele defecţiunii lui Pacepa asupra serviciilor româneşti. 

Fuga lui Pacepa

Ion Mihai Pacepa a părăsit România şi a cerut azil politic în Statele Unite în vara anului 1978, un eveniment care a reprezentat una dintre cele mai serioase lovituri pentru regimul Ceauşescu şi pentru structurile de informaţii româneşti. Defecţiunea sa a declanşat controale interne, restructurări şi suspiciuni pe scară largă în Securitate şi Direcţia de Informaţii Externe. 

Mărturia lui Silvian Ionescu

Silvian Ionescu povesteşte că în ziua dispariţiei lui Ion Mihai Pacepa a primit, printr-un telefon intern, vestea că generalul nu se mai afla nici în cameră, nici în hotelul în care era cazat. În calitate de ofiţer de serviciu la unitatea sa, o funcţie care presupunea raportarea imediată a oricărei situaţii neobişnuite, Ionescu l-a sunat pe comandantul unităţii şi i-a spus, spontan, ceea ce nimeni nu îndrăznea să articuleze: „Domnule general, a fugit Pacepa”. O formulare hazardată care, în climatul de suspiciune al Direcţiei de Informaţii Externe, putea fi interpretată drept cunoaştere prealabilă sau chiar complicitate. „Vai, ce mi-au auzit urechile! Noroc că în două zile s-a confirmat, altfel mă declarau trădător de ţară”, îşi aminteşte el.

Ionescu explică faptul că un asemenea incident declanşa automat mecanisme interne de verificare, precum anchete fulger, izolarea personalului care intrase în contact cu informaţia şi confruntarea declaraţiilor. În contextul anilor ’70, când paranoia instituţională era maximă, orice informaţie transmisă „prea devreme” putea fi considerată suspectă.

„Mi-a scăpat pe gură despre fuga lui Pacepa. Eu ştiu nişte poveşti despre Pacepa pe care puţină lume le ştie”, spune fostul ofiţer Silvian Ionescu, sugerând că dezertarea generalului nu a fost percepută doar ca un act de trădare, ci ca o lovitură strategică ce a pus pe jar întreaga structură a spionajului românesc.

Rolul lui Ionescu

Contextul declaraţiei capătă greutate dacă avem în vedere traseul lui Silvian Ionescu, fost ofiţer în structuri de informaţii (Direcţia de Informaţii Externe/Securitate) şi ulterior implicat politic la nivel înalt. Mărturiile şi interviurile sale au fost preluate în diverse publicaţii şi emisiuni, iar trecutul său în sistem explică şi reacţia puternică a colegilor la vestea defecţiunii. 

Declaraţii ca aceasta ale lui Ionescu reînvie discuţiile despre modul în care defectările de rang înalt (refuzul de a îndeplini o misiune sau fuga de la datorie) afectau nu numai strategia externă, ci şi viaţa internă a serviciilor prin panică, verificări și riscul de represalii sau chiar de a fi etichetat trădător.

Ingrid Diaconu