A împlinit un secol de viață și este singurul rămas în viață din Garda Regală. „Îmi amintesc câte zile am: Jur credinţă ţării mele şi Regelui Mihai”

A făcut cinste României, iar astăzi, la un secol de viață, ultimul militar din Garda Regală a primi Emblema de Onoare a Armatei Române.

A împlinit un secol de viață și este singurul rămas în viață din Garda Regală. „Îmi amintesc câte zile am: Jur credinţă ţării mele şi Regelui Mihai”

Irod Moisă este singurul român militar din Garda Regală care a mai rămas în viață. Locuiește în comuna Ghijasa de Sus, locul unde s-a născut în anul 1922, într-o familie cu șapte copii. Și nu e zi în care să nu-i mulțumească lui Dumnezeu pentru că i-a dat zile să se bucure de viață.

Așa cum e ea, cu bune și cu rele. Pe 30 noiembrie a avut cea mai frumoasă aniversare. La împlinirea celor 100 de ani, militarii l-au vizitat și l-au onorat, înmânându-i Emblema de Onor a Armatei Române. Totul s-a întâmplat în cadrul unei festivităţi organizate de Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război Filiala Sibiu, în parteneriat cu Academia Forţelor Terestre ”Nicolae Bălcescu” şi Cabinetul Prefectului Sibiu, la domiciliul celui care a făcut atât de multă cinste țării.

”Singurul militar român din Garda Regală rămas în viaţă, maior(ret) Irod Moisă a împlinit pe 30 noiembrie un secol de viaţă. Militarii l-au vizitat săptămâna trecută în comuna Ghijasa de Sus, pentru a-l onora cu drag pe dumnealui şi istoria naţională pe care o reprezintă”, a transmis Ministerul Apărării.

„Am luat armele și am plecat, escortându-l pe Rege către Târgu Jiu”

Poveștile lui Ion Moisă sunt adevărate lecții de viață în fața cărora orice român face o adâncă plecăciune. ”Am jurat credinţă ţării mele şi Regelui Mihai, pe care am avut ocazia să-l văd de-aproape. După 23 august 1944 am primit ordin să plecăm. Am luat armele şi am plecat, escortându-l pe Rege către Târgu Jiu. Am fost lăsat la vatră în vara anului 1946, fiind ținut în Garda Regală încă un an suplimentar”, a declarat veteranul.

A făcut doar cinci clase primare

Veteranul Iron Moisă a trăit vremuri grele, iar situația a devenit și mai complicată când tatăl a plecat la muncă în străinătate și el a fost stâlpul familiei. Apoi a fost luat premilitar, iar în perioada anilor 1943 – 1945 a participat pe front cu Batalionul de Gardă Regală, unde a fost puşcaş.

”Am învăţat bine la şcoală, mi-a plăcut, dar am făcut doar cinci clase primare. Ai noştri aveau mult de lucru, noi de mici copii eram învăţaţi să muncim. Am făcut cinci clase şi m-a dat tata la oi, la miei, să îngrijesc animalele, duceam calul de căpăstru când era de săpiţat, să nu calce porumbul. Când am mai crescut, mergeam călare pe cal, nu-mi era frică.

”Regele a dat mâna cu toți de-acolo”

M-au încorporat la 1 aprilie 1943, de la noi din sat am fost luaţi în armată unsprezece inşi: Itu Samoilă, Toma Roşu, Todea Ion, Iordan Ion, Aurel Moldovan. Dar și Călin Ion, Pârvu Ioan, Chelemen Toader, Aurel Pintilie. Din generaţia noastră nu ştiu să fi murit vreunul pe front. Au murit din cei mai bătrâni sau mai tineri decât noi. Apoi, de la Cercul Militar din Sighişoara, m-au trimis la Batalionul de Gardă Regal de la Sinaia. Doar eu am fost acolo din satul nostru.

„Regele Mihai era un om fain, pogan şi popular”

Instrucţie am făcut la Poiana Şcolii de Schii, după şapte luni eram slabi ca ogarii. Jurământul l-am depus la Poiana Harţa, de la Sinaia mai sus. A venit să ne vadă Regele împreună cu mai mulţi ofiţeri şi comandantul batalionului. Regele Mihai era un om fain, pogan (bine făcut, înalt) şi popular, a dat mâna cu toţi de acolo.

Îmi amintesc câte zile am: „Jur credinţă ţării mele şi Regelui Mihai”. La final am cântat noi şi fanfara militară.”, a mai spus emoționat singurul militar rămas în viață din Garda Regelui Mihai.