Adevăratul Sherlock Holmes, medicul personal al reginei Victoria. Străbunicul său a fost primul chirurg profesionist din Scoția

În timpul facultății toți au fost uimiți de logica și incredibilele abilități în a pune diagnostice, de aceea a fost angajat ca profesor la universitatea pe care a absolvit-o. Medicul Joseph Bell, care fost și medicul personal al reginei Victoria a fost cel care l-a inspirat pe celebrul detectiv Sherlock Holmes, creat de Arthur Conan Doyle.

Mai mult, medicul șoca pe toată lumea cu demonstrații în care doar studiind înfățișarea și comportamentul unui pacient, reușea să spunea cu exactitate cu ce se ocupă acesta, locul în care trăiește. Doar privind bătăturile din palmele unei persoane, Bell știa precis dacă omul era clopotar, zidar sau tâmplar, iar când se uita cum merge punea punctul pe I, precizând dacă era marinar sau soldat.

„Dintr-un motiv pe care nu l-am înțeles niciodată, m-a ales din mulțimea de studenți care îi frecventau cursurile și m-a făcut asistentul său”

În anul 1877, scriitorul Arthur Conan Doyle l-a cunoscut pe Bell, apoi a devenit și asistent în secția condusă de acesta. Îl studia zi de zi și era fascinat de acest om  și abilitățile sale pur și simplu ieșite din comun. Lucru pe care l-a spus și în autobiografia sa, „Memorii și aventuri”.

„Dintr-un motiv pe care nu l-am înțeles niciodată, m-a ales din mulțimea de studenți care îi frecventau cursurile și m-a făcut asistentul său, ceea ce însemna că trebuia să îi triez pacienții, să iau notițe despre cazurile lor și apoi să îi conduc, unul câte unul, în camera mare în care Bell stătea în picioare, înconjurat de studenți.

Atunci, am avut ocazia să îi studiez metodele și să observ că, de multe ori, afla mai multe despre pacient din câteva priviri rapide decât aflasem eu prin întrebările mele”, își amintea Arthur Conan Doyle.

A construit un personaj fictiv pe baza comportamentului doctorului Bell

Privind metodele și personalitatea doctorului Bell, Conan Doyle s-a decis să construiască un personaj care să-i semene celebrului medic. L-a numit Sherlock Holmes și niciodată nu a ascuns faptul că muză i-a fost medicul Bell. „Nu este de mirare că, după studierea unui astfel de personaj, am folosit și amplificat metodele sale.

Atunci când, mai târziu, am încercat să construiesc un detectiv care să rezolve cazurile pe baza propriilor sale abilități, nu datorită nebuniei criminalului”, scria Conan Doyle. Iar la zece ani de când a făcut cunoștință cu profesorul Joseph Bell, a fost publicat Sherlock Holmes în romanul „Un studiu în roșu”, publicat în anul 1887.

Medicul îl ajuta pe asistentul său

Când revista The Strand Magazine a publicat prima dată povestiri cu Sherlock Holmes, totul a explodat. Pentru că medicului Bell îi plăceau mult romanele polițiste, chiar își ajuta asistentul cu multe idei. S-a ajuns în scurt timp ca polițiștii din Anglia și Scoția să-l roage pe celebrul doctor să-i ajute să rezolve diverse cazuri de crime.

Un celebru caz rămâne cel al lui Jack Spintecătorul, când cei de la Scotland Yard au apelat la ajutorul lui Bell. Se spune că acesta ar fi dat chiar și un nume al suspectului, dar niciodată nu s-a aflat acest lucru. Chiar dacă era din ce în ce mai căutat, Bell spunea că nu vrea să fie asociat cu Sherlock Holmes, pentru că-și dorește ca lumea să vadă în el o latură mai bună.

În plus, avea multe lucruri care nu erau comune cu ale personajului inventat de scriitor: nu era dezordonat și nu cânta la vioară.  „Întotdeauna l-am considerat unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut vreodată. Era extrem de interesat de tot ceea ce avea legătură cu diagnosticul și nu obosea niciodată să încerce să descopere toate acele mici detalii pe care cineva le caută”, a povestit Bell despre scriitorul care l-a adus pe lume pe Sherlock Holmes.