Cercetătorii de la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială (IPHES) au descoperit o vertebră cervicală ce aparținea unui copil cu vârsta estimată între doi și cinci ani în depozitul TD6.2 din peștera Gran Dolina din Spania.
Un copil tranșat ca o pradă
Osul copilului prezintă urme clare de tăieturi în jurul gâtului, dovezi că micuțul a fost decapitat înainte de a fi consumat. A fost „procesat ca orice altă pradă”, a explicat co-directoarea șantierului, Palmira Saladié.
Canibalismul la Homo antecessor: mai mult decât un caz izolat
Copilul este unul dintre cele zece schelete recent excavate, toate aparținând speciei Homo antecessor, descoperite în sezonul de săpături din 2025. Multe alte oase umane descoperite prezintă urme de tăieturi și fracturi intenționate identice cu cele observate pe oasele animalelor vânate, ceea ce indică o practică ritualizată sau repetitivă. Peste 30% dintre oasele acestei specii găsite la Gran Dolina poartă urme ale unor modificări făcute de alți oameni, inclusiv urme de mușcături umane.
Homo antecessor: primii hominizi canibali ai Europei
Această specie arhaică a trăit în Europa de Vest în urmă cu aproximativ 1,2 milioane – 800.000 de ani. Este considerată fie un strămoș direct, fie o ramură apropiată de linia comună care a dus la Neanderthal și Homo sapiens. Volumul mare de rămășițe umane modificate, în special cele ale copiilor, sugerează că acest comportament nu era ocazional sau motivat exclusiv de foame, ci parte a unui mod de viață.
De ce atâția copii? Ipoteze privind motivele și metodele
Antropologii speculează că vânarea copiilor ar putea avea legătură cu conflictele intertribale, deoarece aceștia erau victime mai ușor de capturat. Eliminarea celor mici ar fi putut opri creșterea generațiilor viitoare ale grupurilor rivale, un model observat și la cimpanzei. Urmele de pe oase indică o dezmembrare sistematică: decapitare, jupuire, tăierea coastelor, fracturarea craniului pentru extragerea creierului, aceleași tehnici aplicate animalelor.
Ce ne spun aceste descoperiri despre evoluția umană
Aceasta este cea mai veche dovadă clară a canibalismului uman descoperită în Europa și confirmă că Homo antecessor practica un comportament social complex, chiar dacă includea consumul propriilor membri. Descoperirea pune sub semnul întrebării ideea că oamenii timpurii respectau ritualuri de îngropare sau evitau consumul de carne umană.
Săpăturile continuă: ce mai putem descoperi?
Peștera Gran Dolina continuă să ofere descoperiri esențiale. Campania din 2025 a implicat peste 300 de cercetători internaționali și a scos la iveală, printre altele, vertebra copilului canibalizat. Echipa IPHES consideră că încă există multe rămășițe nedescoperite care pot aduce mai multă claritate asupra modului de viață al acestei specii arhaice.
Așa cum spune și Palmira Saladié, cercetătoare IPHES și co-directoare a săpăturilor din peștera Gran Dolina: „În fiecare an descoperim noi dovezi care ne obligă să ne reanalizăm ideile despre cum trăiau, cum mureau și cum își tratau morții oamenii acum aproape un milion de ani.”
