Cât de frumoase erau femeile Neanderthal – Prima față reconstruită e a unei doamne care a trăit acum 75.000 de ani

Fața unei femei de Neaderthal de acum 75.000 de ani a fost reconstruită. Denumită Shanidar Z, după numele peșterii din Kurdistanul irakian în care a fost găsit craniul ei în 2018, cea mai recentă descoperire i-a determinat pe experți să cerceteze misterul femeii de Neanderthal în vârstă de 40 de ani, așezată în poziție de somn sub un uriaș indicator vertical de piatră.

Ritualuri funerare cu morți puși pe un pat de flori

Se crede că partea inferioară a scheletului ei a fost scoasă la iveală în 1960, în timpul unor săpături revoluționare efectuate de arheologul american Ralph Solecki, în care a găsit rămășițele a cel puțin 10 neanderthalieni. Descoperirea unui grup de cadavre, unul dintre ele fiind înconjurat de grămezi de polen antic, l-a determinat să susțină în mod controversat că aceasta era dovada unor ritualuri funerare cu morții plasați pe un pat de flori.

Ultimii neanderthalieni au dispărut în mod misterios în urmă cu aproximativ 40.000 de ani

Din cauza dificultăților politice, a fost nevoie de aproximativ cinci decenii pentru ca unei echipe de la universitățile Cambridge și Liverpool John Moores să i se permită să se întoarcă la situl din munții Zagros din nordul Irakului. Ultimii neanderthalieni au dispărut în mod misterios în urmă cu aproximativ 40.000 de ani, la doar câteva mii de ani după sosirea oamenilor.

Profesorul Graeme Barker de la Institutul McDonald pentru cercetări arheologice din Cambridge, care a condus săpăturile din peștera Shanidar, a declarat pentru AFP că echipa „nu se aștepta să găsească mai mulți neanderthalieni”.

Teoria înmormântării cu flori

„Am vrut să încercăm să datam aceste înmormântări… să folosim situl pentru a contribui la marea dezbatere despre motivul dispariției neanderthalienilor, iar apoi am început să găsim aceste fragmente”, a spus el. Shanidar Z este al cincilea cadavru identificat în grupul îngropat pe o perioadă de cel puțin câteva sute de ani chiar în spatele stâncii din centrul peșterii. Arheologii cred că piatra a fost folosită ca un identificator pentru a permite neanderthalienilor itineranți să se întoarcă în același loc pentru a-și îngropa morții.

Speciile, mai empatice decât se crede

Ultimele cercetări efectuate de către profesorul Chris Hunt, membru al echipei John Moores, sugerează acum că polenul care a dat naștere controversatei teorii a „îngropării cu flori” a lui Solecki ar fi putut proveni, de fapt, de la albinele care au săpat în podeaua peșterii. Dar Hunt susține că există încă dovezi, cum ar fi rămășițele unui Neanderthal parțial paralizat găsite de Solecki, că speciile erau mai empatice decât se credea anterior.

„A avut loc această reevaluare uriașă, care a fost de fapt începută de Ralph Solecki în această peșteră cu Shanidar 1 cu brațul său ofilit și cu artrita și surzenia sa. Asta ne spune că a existat compasiune”, a spus el. Poziționarea corpurilor din grup în același loc, în aceeași poziție și cu fața în aceeași direcție face referire la „tradiția” și „transmiterea cunoștințelor între generații”.

Sursă foto: www.sciencealert.com