Simona Ionescu / Redactor Șef

Deși a fost identificată oficial abia în anii ’70, boala Lyme are niște origini mult mai vechi. În jurul acestei boli au apărut însă și teorii controversate legate de experimente militare din timpul Războiului Rece.

O bacterie mai veche decât omenirea

Agentul cauzator al bolii Lyme, Borrelia burgdorferi, nu este o creație modernă. Studiile genetice arată că această bacterie există de zeci de mii de ani, circulând natural între animale și căpușe.

Un exemplu fascinant este Ötzi, mumia veche de peste 5.000 de ani, în care au fost descoperite urme ale bacteriei. Acest lucru confirmă că oamenii au fost expuși la boala Lyme încă din preistorie.

Rămășițele mumificate ale lui Ötzi, expuse la Muzeul de Arheologie din Tirolul de Sud, unde au fost descoperite urme ale bacteriei asociate cu boala Lyme (foto: Wikipedia)
Rămășițele mumificate ale lui Ötzi, expuse la Muzeul de Arheologie din Tirolul de Sud, unde au fost descoperite urme ale bacteriei asociate cu boala Lyme (foto: Wikipedia)

Cum a fost descoperită boala Lyme

Boala a intrat în atenția medicinei moderne în 1975, în Lyme, Connecticut, unde mai mulți copii au fost diagnosticați cu simptome asemănătoare artritei.

Ulterior, cercetătorul Willy Burgdorfer a identificat în 1982 bacteria responsabilă în interiorul căpușelor din genul Ixodes.

O căpușă de cerb adultă (Ixodes scapularis), specie implicată în răspândirea bolii Lyme, deși majoritatea cazurilor sunt cauzate de nimfe, mai mici și mai greu de observat. (foto: Wikipedia)
O căpușă de cerb adultă (Ixodes scapularis), specie implicată în răspândirea bolii Lyme, deși majoritatea cazurilor sunt cauzate de nimfe, mai mici și mai greu de observat. (foto: Wikipedia)

Această descoperire a clarificat faptul că boala Lyme este o infecție bacteriană transmisă prin mușcătura de căpușă.

Experimentele din Războiul Rece care ridică întrebări

În timpul Războiului Rece, Statele Unite au desfășurat programe de cercetare privind armele biologice. Printre acestea s-au numărat și experimente care analizau folosirea insectelor ca vectori pentru răspândirea bolilor.

Bacteria Borrelia burgdorferi, agenții cauzatori ai bolii Lyme, observați la microscop în formă spiralată (spirochete), responsabili pentru infecția transmisă prin mușcătura de căpușă. (foto: Wikipedia)
Bacteria Borrelia burgdorferi, agenții cauzatori ai bolii Lyme, observați la microscop în formă spiralată (spirochete), responsabili pentru infecția transmisă prin mușcătura de căpușă. (foto: Wikipedia)

Un exemplu cunoscut este Operation Big Itch, unde au fost studiați puricii pentru potențialul lor de a transmite agenți patogeni.

Aceste programe sunt documentate și confirmate în arhive declasificate.

Legătura Războiului Rece cu boala Lyme

Pe baza acestor experimente, au apărut teorii conform cărora boala Lyme ar putea avea legătură cu cercetările militare.

Willy Burgdorfer inoculând căpușe din genul Ornithodoros în 1954, în cadrul studiilor asupra bolilor transmise de vectori. (foto: Wikipedia)
Willy Burgdorfer inoculând căpușe din genul Ornithodoros în 1954, în cadrul studiilor asupra bolilor transmise de vectori. (foto: Wikipedia)

Discuția a fost relansată în 2019, când membrul Congresului SUA, Chris Smith a cerut o investigație privind dacă armata americană a studiat căpușele ca vectori biologici.

Important însă este faptul că nu există dovezi că boala Lyme a fost creată în laborator sau că a fost eliberată intenționat. Comunitatea științifică consideră aceste teorii neconfirmate.

Willy Burgdorfer în 1978 (foto: Wikipedia)
Willy Burgdorfer în 1978 (foto: Wikipedia)

Cartea care a reaprins teoria conspirației

În volumul ,,Bitten: The Secret History of Lyme Disease and Biological Weapons”, jurnalista Kris Newby susține că Willy Burgdorfer ar fi fost implicat în cercetări legate de arme biologice și că ar fi lucrat cu căpușe infectate.

Afirmațiile sugerează inclusiv posibilitatea unor accidente în timpul experimentelor. Aceste afirmații nu au fost confirmate oficial de comunitatea științifică.

Plum Island Animal Disease Center, laborator aflat în apropierea zonei unde a fost identificată pentru prima dată boala Lyme, adesea menționat în controversele privind posibile experimente cu agenți patogeni. (foto: Wikipedia)
Plum Island Animal Disease Center, laborator aflat în apropierea zonei unde a fost identificată pentru prima dată boala Lyme, adesea menționat în controversele privind posibile experimente cu agenți patogeni. (foto: Wikipedia)

Misterul de la Plum Island

Un alt punct sensibil este Plum Island Animal Disease Center, o unitate de cercetare aflată relativ aproape de zona în care a apărut primul focar de Lyme.

Au apărut rapoarte care susțin că ar fi fost crescute cantități mari de căpușe și ar fi existat probleme de securitate (inclusiv scurgeri de aer din zone contaminate). Aceste detalii alimentează suspiciunile, dar nu reprezintă dovezi directe ale unei legături cu apariția bolii.

Ixodes scapularis, căpușa responsabilă pentru transmiterea bolii Lyme în estul Americii de Nord, cunoscută pentru rolul său în răspândirea bacteriei la oameni. (foto: Wikipedia)
Ixodes scapularis, căpușa responsabilă pentru transmiterea bolii Lyme în estul Americii de Nord, cunoscută pentru rolul său în răspândirea bacteriei la oameni. (foto: Wikipedia)

Ce este demonstrat științific

Creșterea cazurilor de boală Lyme nu este legată de un eveniment singular, ci de schimbările din mediu precum extinderea zonelor suburbane în apropierea pădurilor, creșterea populațiilor de animale gazdă (căprioare, rozătoare), schimbări climatice care favorizează căpușele, diagnostic mai bun și conștientizare crescută.

Astfel, oamenii intră mai frecvent în contact cu căpușele infectate.

Boala Lyme este rezultatul interacțiunii dintre natură și schimbările produse de oameni, nu al unui experiment confirmat. Deși trecutul militar ridică întrebări legitime, dovezile actuale arată că această boală are origini naturale, mult mai vechi decât orice program din Războiul Rece. Adevărul este mai puțin spectaculos decât teoriile, dar mult mai bine susținut științific.

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre
Stiri parteneri