Botezul reginei Maria, „ultima romantică”. Cum s-a convertit la ortodoxism regina României

A fost cunoscută sub numele de Regina Maria, Maria a României și Maria de Edinburgh. Ultima regină a României, iubită de tot poporul său a ales să treacă la ortodoxism în anul 1926, prin acceptarea Sfintelor Taine ale Spovedaniei și Euharistiei. A primit Sfânta Împărtășanie din mâna primului Patriarh al României, Miron Cristea, în martie 1926.

Nașterea ei a fost sărbătorită cu focuri de armă

Marie s-a născut în familia regală britanică și a fost fiica cea mare a Prințului Alfred, Duce de Edinburgh, și a fostei Mari Ducese Maria Alexandrovna a Rusiei. Când a venit pe lume, în 1875, nașterea ei a fost sărbătorită cu focuri de armă, fiind botezată după mama și bunica ei și poreclită Missy.

Ca restul fraților săi, a fost botezată în Biserica Anglicană, în ciuda faptului că mama ei era de credință ortodoxă. A fost crescută în principal de mama ei, deoarece tatăl ei era adesea ocupat cu munca în Marina Regală Britanică. Dar atunci când era acasă, istoria spune că îi plăcea să se joace cu copiii săi.

„Vreau să fiu una cu sufletul copiilor mei și prin aceasta cu sufletul poporului”

Căsătorită cu un catolic, regina Maria a căutat toată viața liniștea sufletească, motiv pentru care atunci când familia regală a trecut printr-o situație foarte grea cauzată de renunțarea la tron a principelui Carol, suverana a început să aibă legătură cu religia Baha’i.

Se pare că un rol important l-ar fi avut un personaj important pentru regina Maria, evanghelistul american Frank Bukhman, nimeni altul decât fondatorul „Grupului Oxford”, unul dintre cei mai apropiați confidenți al acesteia. Potrivit însemnărilor reginei Maria, acesta a sprijinit-o să-și elibereze “propriul spirit, propria personalitate, ţinând în faţa mea o oglindă”.

Chiar și după acest episod, regina Maria a considerat că mai are „totuși ceva păgân. Spiritul meu nu este pe deplin creştin”. Atunci a decis că „vreau să fiu una cu sufletul copiilor mei și prin aceasta cu sufletul poporului” și să treacă la ortodoxism. Și cine era mai în măsură să o ajute decât primul patriarh al României, Miron Cristea, un bun prieten al reginei?

„Mi‑a sărutat cu evlavie mâna, spunând că se simte uşurată”

Regina Maria a ales să nu fie însă botezată cu apă, ci să devină ortodoxă prin euharistie. Patriarhul Miron Cosma a lăsat mărturie că pe 25 martie 1926, chiar de Buna Vestire, a fost vizitat de principesa Ileana care „mă roagă să‑i spun dacă aş putea cumineca pe M. S. Regina Maria, mama sa. I‑am spus <<cu plăcere>> dacă ea crede în sacramentul nostru”.

Regina a mai dorit să fie spovedită pentru că simțea „trebuinţa sufletească de a găsi un reazim sufletesc, o mângâiere. De aceea vreau să fiu una cu sufletul copiilor mei şi prin aceasta cu sufletul poporului”. Pe 26 martie 1926, regina Maria și-a spus păcatele, iar Miron Cristea a “dezlegat‑o cetind rugăciunea prescrisă. La urmă mi‑a sărutat cu evlavie mâna, spunând că se simte uşurată”.

„Mă simt foarte mângâiată sufletește”

Pe 27 martie 1926, regina Maria a participat la Sfânta Liturghie, s-a rugat, apoi, după cum spune patriarhul, „i‑am cuminecat eu la priceasnă pe regina Maria, pe principesa Elena şi pe prinţul Nicolae, pe care tot eu l‑am spovedit la Cotroceni, imediat după mamă‑sa. La ieşire, regina mi‑a declarat: <<Mă simt foarte mângâiată sufleteşte, că sunt una cu copiii mei>>”.

Se împlinise marea dorință a mamei reginei Maria, Marea Ducesă Maria Alexandrovna Romanov (unica fiică a Ţarului Alexandru al II‑lea al Rusiei) ca fiica ei să meargă „într-o ţară ortodoxă. Să-i cinsteşti Biserica şi slujbele şi să săruţi crucea şi Evanghelia când ţi le prezintă preotul şi, când vezi pe alţii făcând cruce, să faci şi tu”.

Bisericuța din piatră de la Balcic

Înainte însă de a deveni ortodoxă, regina Maria a dat ordin ca în curtea faimosului său castel din Balcic (n.r. azi ]n Bulgaria) să fie ridicată o bisericuță din piatră, închinată Maicii Domnului. Capela Stella Maris, adică Steaua Mării.

Un sfânt lăcaș care să fie exact ca și Capela Sfântul Iacob, construită în secolul al XV-lea din localitatea Trikomo, un sat din nordul insulei Cipru, pe care regina a vizitat-o în copilărie și n-a mai uitat-o niciodată. Cu multă vreme înainte ca Stella Maris să fie finalizată, regina Maria a cerut ca după moarte, inima ei să fie adusă în acel loc de care a fost foarte legată.

„Un altar ridicat unei mărturisiri de credință care nu e a mea, într-o țară unde am fost odată străină”

„Stella Maris, cea mai mică biserică din țară; un smerit altar ortodox pe care eu, protestanta, l-am clădit, pentru că Stella Maris îmi stă înainte ca un simbol al vieții mele; un altar ridicat unei mărturisiri de credință care nu e a mea, într-o țară unde am fost odată străină și pe care mi-am însușit-o prin bucuria, suferința, lucrurile care m-au legat de ea, cu fiecare an, mereu mai mult. (…)  

Am cerut fiului meu, Regelui Carol al II-lea, ca inima mea să fie adusă și așezată la Stella Maris, biserica pe care am clădit-o la marginea marii. În decursul unei lungi vieti atâția au venit la inima mea, încât moartă chiar, aș dori să mai poată veni la ea de-a lungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria și bucuria. (…)

Stella Maris nu va fi loc de îngropăciune și nici de întristare, iar cei ce vor veni, să pășească pe o alee de crini”. Puțin mai sus de cea mai mica bisericuță din lume, Stella Maris, se află săpat în stâncă mormântul celei mai iubite regine a României: Maria.