Legendara Bucura Dumbravă, prima femeie care a urcat pe Vârful Omu. Din ambiția ei s-a creat turismul montan de azi

Munții au și ei vedetele lor, unele cunoscute, altele mai puțin. Poveștile lor de viață și despre pasiunea de escaladare sunt mereu fascinante.

Scriitoarea și alpinista româncă, Bucura Dumbravă, rămâne o figură marcantă în istoria explorărilor montane din România, fiind recunoscută pentru contribuțiile sale remarcabile în promovarea drumețiilor montane, a literaturii de inspirație naturală și a iubirii pentru peisajele spectaculoase ale țării. Prin ascensiuni îndrăznețe, lucrări literare și inițiative de organizare turistică, ea a lăsat o moștenire profundă atât în domeniul montanismului, cât și în cel cultural.

Tinerețea și influențele formative

Bucura Dumbravă, pe numele său real Fany Seculici, s-a născut în 1868 într-o familie de intelectuali, ceea ce i-a permis accesul la o educație solidă și la cercurile culturale ale epocii. Dragostea pentru munte i-a fost insuflată încă din adolescență, iar scrierile sale poetice au fost încurajate de Regina Elisabeta a României, cunoscută sub pseudonimul literar Carmen Sylva. Interacțiunile cu regina au contribuit la dezvoltarea unei sensibilități literare deosebite, care ulterior avea să fie canalizată în opera sa principală, Cartea Munților.

Ascensiuni montane și explorări internaționale

Bucura a fost una dintre primele femei care s-au aventurat în munții înalți din România, o realizare impresionantă într-o perioadă în care explorările montane erau dominate de bărbați. Ea a fost prima femeie care a urcat pe Vârful Omu, cel mai înalt punct din Munții Bucegi, la o altitudine de 2.505 metri.

În România, preferințele sale montane includeau vârfuri emblematice precum Negoiu, Iezer și Retezat, dar Masivul Bucegi a rămas locul cel mai apropiat sufletului său.

Bucura a fost pionieră în trasee dificile precum Valea Mălinului și Acul Mare al Morarului, deschizând calea pentru generații viitoare de alpiniști. Pasiunea sa pentru munți a depășit granițele țării, iar în Alpi ea a cucerit vârfuri celebre precum Matterhorn și a explorat un ghețar din Mont Blanc.

În semn de recunoaștere a activității sale montane, în 1927, Vârful Ocolit din Bucegi a fost redenumit Vârful Bucura Dumbravă. Cu o altitudine de 2.503 metri, acest vârf rămâne un simbol al contribuției sale la descoperirea și promovarea munților din România.

,,Cartea Munților” – o lucrare emblematică

Publicată în 1920, Cartea Munților este o lucrare de referință care îmbină observații poetice, descrieri geografice, sfaturi practice și reflecții filozofice despre relația omului cu natura. În paginile acestei cărți, Bucura Dumbravă își împărtășește fascinația pentru frumusețea munților, explorând totodată dimensiunile spirituale și morale ale drumeției.

Lucrarea este un ghid pentru iubitorii de munte, oferind îndrumări despre echipamentul necesar, comportamentul adecvat în natură și importanța conservării mediului. Bucura subliniază legătura profundă dintre om și natură, considerând că drumețiile montane nu sunt doar o activitate fizică, ci și un mijloc de autocunoaștere și de regenerare spirituală.

În „Cartea Munților”, Bucura Dumbravă vorbește despre legătura profundă dintre om și natură: „Stânca, izvorul, copacul, floarea – prieteni buni ai autoarei – devin proprii noștri prieteni” (citat preluat și comentat de Mircea Handoca). Această descriere arată capacitatea ei de a transforma peisajele naturale în simboluri universale ale prieteniei și armoniei

Implicarea în promovarea turismului montan

Pe lângă activitatea literară, Bucura a avut un rol esențial în dezvoltarea turismului montan în România. Ea a fost unul dintre membrii fondatori ai organizației turistice „Hanul Drumeților,” care mai târziu a devenit Turing Clubul României. În cadrul acestei organizații, Bucura a contribuit la marcarea de trasee montane și la dezvoltarea infrastructurii pentru drumeți, inclusiv construirea Cabanei Omu.

Prin inițiativele sale, Bucura Dumbravă a promovat valorile drumeției: respectul pentru natură, camaraderia și spiritul de aventură. Activitatea sa a fost inspirată de dorința de a face munții accesibili unui public mai larg, dar și de a proteja peisajele montane de degradare.

Ion Simionescu, geograful și admiratorul Bucurei, aprecia în 1923 că „imnul de slavă” al cărții este dedicat munților românești, afirmând: „Puține pagini de atâta dragoste comunicativă, hărăzite lor, cunosc în literatura română”

În timpul unei excursii de zece zile, chiar pe vârful care avea să îi poarte mai târziu numele, Vârful Bucura (Vârful Ocolit), Bucura Dumbravă i-a împărtășit geografului Mihai Haret ideea de a înființa „Hanul Drumeților”, o asociație dedicată promovării turismului montan în România. Acest moment a fost crucial pentru dezvoltarea turismului montan românesc, iar ideile și inițiativele lor comune au dus la amenajarea unor trasee și construcția unor cabane montane, inclusiv la realizarea Cabanei Omu, situată la cea mai mare altitudine din Carpați.

Înființarea „Hanului Drumeților” a fost o etapă semnificativă în organizarea turismului montan în România, iar implicarea Bucurii Dumbrava și a lui Mihai Haret a fost esențială în promovarea acestuia ca un fenomen cultural și social în întreaga țară.

Fascinația pentru spiritualitate și călătoria în India

Spre finalul vieții, Bucura Dumbravă și-a extins orizonturile către domeniul spiritualității, fiind atrasă de teosofie, o mișcare filozofică care explorează legătura dintre om, univers și divin. Fascinația pentru spiritualitate a dus-o într-o călătorie în India, unde spera să descopere răspunsuri la întrebările sale interioare.

Bucura însăși a explorat ideea că muntele este mai mult decât o destinație fizică, descriind ascensiunea ca pe o călătorie interioară: „Nu poți cuceri potecile montane… dacă, într-un fel sau altul, nu urci și muntele din tine.” Aceasta exprimă viziunea sa filosofică asupra vieții, în care natura și spiritul sunt interconectate

Din păcate, această călătorie avea să fie ultima. Bucura s-a îmbolnăvit de malarie și s-a stins din viață în ianuarie 1926, la vârsta de doar 52 de ani. Deși plecarea sa a fost prematură, contribuțiile sale rămân vii în memoria comunității montane și culturale din România.

Moștenirea Bucurei Dumbravă

Moștenirea Bucurei Dumbravă este una profundă și diversă. Numele său continuă să inspire pasionații de munte, iar lucrările sale literare rămân relevante pentru oricine caută să înțeleagă legătura dintre om și natură.

,,Cartea Munților’’ este un testament al iubirii sale pentru peisajele montane, iar traseele pe care le-a explorat și promovarea infrastructurii montane reprezintă o bază solidă pentru dezvoltarea turismului românesc. Prin scrierile și realizările sale, Bucura Dumbravă a demonstrat că muntele poate fi o sursă de inspirație, curaj și înțelepciune.