Caragiale era într-o cafenea când a aflat că a murit Mihai Eminescu. Reacția sa a fost tulburătoare
Mihai Eminescu, considerat cel mai important poet român, a murit în dimineața zilei de 15 iunie 1889, în clinica doctorului Șuțu, într-un moment controversat al vieții și carierei sale. Deși diagnosticul oficial atribuise poetului sifilis, diagnostic pus pe baza unor observații medicale eronate, nu există dovezi clare că ar fi avut simptome reale ale acestei boli, iar tratamentul cu mercur la care a fost supus i-a agravat starea de sănătate.
În anii dinaintea morții, Eminescu a trecut prin internări repetate în spitale de psihiatrie, fără ca familia sau Veronica Micle să fie informate corect cu privire la starea sa reală.
La ora 4 dimineața, în sanatoriul de pe Strada Plantelor, poetul s-a stins pe un pat metalic, la doar 39 de ani. După deces, raportul medical oficial a rămas vag și ambiguu, sugerând doar o tulburare psihică, fără o cauză certă. Autopsia nu a putut oferi clarificări, deoarece creierul poetului s-a descompus rapid după ce a fost lăsat pe fereastră. O tragedie neelucidată pe deplin, care a provocat durere în întreaga societate românească.

Durerea publicului a fost exprimată de contemporani: Titu Maiorescu nota în jurnal:
„Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienați, de o embolie. Luceafărul poeziei românești, poetul nepereche…” iar George Călinescu avea să scrie despre el că a fost „cel mai mare poet pe care l-a ivit și poate-l va ivi vreodată pământul românesc”. Moartea sa a produs o tristețe colectivă profundă.
Ion Luca Caragiale, dramaturg și prozator de renume, îl cunoscuse pe Eminescu încă din anii tinereții, când ambii lucrau la ziarul Timpul. Relația lor a fost una de respect și prietenie, deși caracterele le erau foarte diferite. Conform lui Marius Tucă, în ziua în care a aflat vestea morții poetului, Caragiale se afla într-o cafenea din București, un loc de întâlnire cu prietenii pentru discuții despre politică, teatru și viață.
Când un tânăr poet a intrat agitat în încăpere și a spus: „Domnilor, Eminescu a murit! Să aprindem o lumânare și să-i cinstim memoria!”, toți cei prezenți s-au ridicat în tăcere.
Caragiale, privind lung flacăra lumânării, a rostit apoi, memorabil:
„Eminescu a murit, domnilor, dar să nu uităm că el era viu când noi eram morți”.
Apoi a adăugat: „Nu plângeți, măi băieți, că nu e mort un om, ci s-a stins o epocă. Noi n-o meritam oricum”.

Cuvintele sale au rămas ca o expresie tragică a conștiinței epocii, în care dispariția lui Eminescu se simțea ca o pierdere nu doar a unui poet, ci a unei întregi lumi culturale.
A doua zi, Caragiale a mers la înmormântare singur, pe jos, și a stat retras în spatele mulțimii, fără să vorbească cu nimeni. În caietul său de notițe a scris o singură frază despre marele poet: „Eminescu era un poet prea mare pentru țara lui. Eu, un comediant prea mic pentru tragedia noastră”.
Pe lângă această reacție emoțională la tragedia morții lui Eminescu, unul dintre cele mai controversate episoade din viața personală a lui Caragiale a fost legat de Veronica Micle, femeia cu care Eminescu a avut o relație de durată. În timp ce Eminescu lucra mai mult la București, iar Veronica locuia la Iași, între ea și Caragiale s-ar fi înfiripat o relație amoroasă în anii 1880, pe când dramaturgul era revizor școlar în zona Moldovei. Această legătură a afectat profund prietenia dintre Caragiale și Eminescu și a fost cunoscută în cercurile literare ale vremii.

Potrivit relatărilor istorice, Eminescu a aflat de infidelitatea Veronicăi Micle prin intermediul unor prieteni comuni și chiar prin Titu Maiorescu, ceea ce a dus la o ruptură în relațiile dintre cei doi scriitori. În scrisorile sale, Eminescu a numit faptele lui Caragiale cu termeni duri, iar legătura sentimentală dintre Veronica și dramaturg a fost un punct de tensiune major între ei.
Destinul a făcut ca, peste ani, drumurile celor doi să se întâlnească din nou, dincolo de viață. În 1912, Ion Luca Caragiale a fost înmormântat în Bellu, chiar în stânga mormântului lui Mihai Eminescu. Vecinătatea lor în moarte pare o ultimă ironie a istoriei: comediantul și tragedia, epoca și omul, rămași pentru totdeauna alături.
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Eliza Gavrilescu s-a alăturat echipei editoriale Rețete şi Vedete în 2024, aducând cu ea peste un deceniu de experiență în presă. A colaborat și cu site-urile evz.ro și infoactual.ro. De-a lungul carierei, Eliza s-a remarcat prin modul echilibrat în care abordează subiectele, dar și prin seriozitatea și respectul față de public. Profesionalismul și atenția ei pentru corectitudinea informației se regăsesc constant în materialele pe care le semnează.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook