Simona Ionescu / Redactor Șef

De ce se scobesc dovlecii de Halloween. Părinții trebuie să spună copiilor povestea

De ce se scobesc dovlecii de Halloween. Părinții trebuie să spună copiilor povestea
Una dintre distracțiile de Halloween este scobirea dovlecilor. De regulă, participă toată familia și se spune din nou povestea fierarului irlandez Jack care reușise să păcălească diavolul.

De-a lungul timpului, s-a răspândit practica de a sculpta fețe înfricoșătoare pe un dovleac. Ideea originală a jack-o’-lantern-ului a fost să sperie spiritele rele. Irlandezii puneau dovlecii sau napii sculptați lângă ușile și ferestrele lor, în speranța că îi vor proteja. Azi, e mai mult distracție.

De ce se scobesc dovlecii de Halloween

Dovlecii sunt copți și abundenți toamna, tocmai la timp pentru Halloween. Aceste fructe mari portocalii sunt folosite în multe feluri. Dovleacul este hrănitor și bun de mâncat. Pot fi folosiți și pentru decor. Unii oameni au chiar și concursuri de aruncare a dovleacului. Istoria dovlecilor și utilizarea lor la Halloween conține un amestec de fapte interesante și folclor celtic.

Sculptura modernă de dovleac, totuși, este adesea făcută pentru divertisment. Concursurile de sculptură în dovleac și concursurile de aruncat cu dovleac sunt  populare la Halloween.

Primii imigranți irlandezi în SUA au adus tradiția de a face un felinar de Halloween. Potrivit folclorului irlandez, Jack era un fierar care păcălise diavolul de mai multe ori. Povestea spune că, atunci când Jack a murit, i s-a refuzat intrarea atât în Rai, cât și în Iad.

Când diavolul l-a întors, i-a dat lui Jack un jar aprins. Jack scobi un nap ca să ducă jarul și să-i dea lumină. Irlandezii și-au amintit această poveste în fiecare an, sculptând fețe înfricoșătoare pe napi și plasând înăuntru o bucată de cărbune arzând. Când irlandezii au emigrat în SUA, au descoperit că dovlecii erau mai ușor disponibili și făceau felinare mai bune decât napii. În cele din urmă, lumânările au înlocuit cărbunii aprinși.

Istoria dovleacului

Dovleceii, care sunt un tip de dovleac, au fost găsiți pentru prima dată în America, în primul rând în zona Americii Centrale și Mexic. Nativii americani transportau semințele de dovleac în alte părți ale Americii de Nord. Au tăiat dovlecii în fâșii lungi și i-au prăjit pe foc.

Cristofor Columb a adus semințele de dovleac în Europa, dar nu au crescut bine acolo.

Jacques Cartier, un explorator francez, a găsit dovleci în zona care acum face parte din Canada în 1584. I-a numit „pepons”, un cuvânt grecesc care înseamnă „pepeni mari”.

De-a lungul timpului, numele a fost schimbat în „dovleac”. Când coloniștii au ajuns în SUA, au început să folosească și dovlecii pentru hrană. Cu toate acestea, influența imigranților irlandezi a făcut ca dovleacul să devină parte din Halloween. Acesta are diferite forme și culori, iar copiii sunt foarte încântați că pot face tot felul de aranjamente sau obiecte din dovleac.

Povestea fierarului Jack

Legenda lui Stingy (zgârcit) Jack provine din folclorul irlandez. Un beţiv pe nume Jack se întâlneşte pe drum cu diavolul când se întoarce acasă de la tavernă. Diavolul îi solicită să-l însoţească în Iad, dar Jack îl convinge să se urce într-un copac din apropiere ca să culeagă un măr. Îl păcăleşte înfingând o cruce în trunchi, obligându-l să rămână în copac.

Jack consimte să-l elibereze pe diavol dacă îi promite că nu-l va primi niciodată în Iad, lucru cu care este de acord. Când moare, pe Jack nu îl vrea nici Raiul din cauza păcatelor sale, nici Iadul din cauza pactului.

Aşa că Jack găureşte un dovleac, pune înăuntru o candelă şi se foloseşte se instrument drept călăuză între cele două lumi. Jocul de lumini al dovleacului  face aluzie şi la cele două culori simbolice ale sărbătorii: oranjul semnifică toamna, focul, recolta, în vreme ce negrul este asociat morţii, întunericului şi răului.

Sursa: halloweenexpress.com

Foto: Rețete și Vedete

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre