Simona Ionescu / Redactor Șef
De ce a fost construit impunătorul Stonehenge în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, a fost mult timp unul dintre marile mistere ale lumii. Dar, conform unui nou studiu, s-ar putea să avem în sfârșit un răspuns.
Oamenii de știință spun că faimosul cerc de piatră din Wiltshire a fost construit ca un simbol al unificării între trei colțuri distincte ale Marii Britanii.
Știm că plăcile de piatră ale Stonehenge au fost transportate de la distanțe considerabile, inclusiv din sud-vestul Țării Galilor și nord-estul Scoției. Astfel, oamenii de știință de la University College London și Universitatea Aberystwyth teoretizează că locuitorii din Scoția și Țara Galilor și-au adus propriile pietre locale în Wiltshire ca o contribuție bine intenționată la asamblarea structurii.
În acest sens, Stonehenge a reprezentat un simbol puternic și timpuriu al unității britanice.
Constructorii Stonehenge au încercat să stabilească „unificarea politică și o identitate comună în mare parte sau chiar în întreaga Britanie”, afirmă autorii în lucrarea lor, publicată în „Archaeology International. Reunirea acestor roci extraordinare și străine a simbolizat și întruchipat comunități îndepărtate în cadrul unui material complex”, spun autorii studiului.
„Stonehenge a fost o expresie monumentală a unității dintre oameni, pământ, strămoși și ceruri”.
În lucrare, cercetătorii susțin că legăturile pe distanțe lungi ale Stonehenge adaugă greutate teoriei conform căreia acest monument neolitic ar fi avut un scop unificator în Britania antică, pe lângă valoarea sa simbolică.
„Faptul că toate pietrele sale provin din regiuni îndepărtate, ceea ce îl face unic printre cele peste 900 de cercuri de piatră din Britania, sugerează că cercul de piatră ar fi avut un scop politic, pe lângă cel religios”, a declarat profesorul Mike Parker Pearson de la Institutul de Arheologie al UCL.
„A fost un monument al unificării pentru popoarele din Britania, celebrând legăturile lor eterne cu strămoșii și cosmosul”.
Chiar dacă Anglia, Scoția și Țara Galilor nu existau ca noțiuni în urmă cu peste 5.000 de ani, când Stonehenge a fost construit, știm că structura reprezintă într-adevăr toate cele trei țări.
Stonehenge este faimos pentru marile sale plăci de gresie, cunoscute sub numele de Sarsen, care au fost aduse local – probabil transportate din West Woods, în Wiltshire, la aproximativ 15 mile nord.
Dar, pe lângă pietrele înalte de tip Sarsen care conferă Stonehenge aspectul său distinctiv, situl de renume mondial găzduiește și aproximativ 80 de „pietre albastre” – pietre mai mici care au o nuanță albăstruie atunci când sunt proaspăt sparte sau când sunt ude.
Printre experții în Stonehenge, există un consens general că pietrele albastre provin din Craig Rhos-y-Felin, în Munții Preseli din sud-vestul Țării Galilor (deși modul exact în care au ajuns în Wiltshire este intens dezbătut).
Cu toate acestea, Piatra Altarului, cea mai mare dintre pietrele albastre aflate în centrul Stonehenge, provine de fapt din nordul Scoției – la o distanță de până la 1.000 km (621 mile), au dezvăluit oamenii de știință la începutul acestui an.
Aflată în inima Stonehenge, Piatra Altarului, care cântărește șase tone și măsoară cinci metri lungime, este o gresie gri-verzuie, mult mai mare și diferită ca și compoziție față de celelalte pietre albastre. La momentul respectiv, echipa de cercetare, din care făceau parte și doi autori ai acestui nou studiu, a analizat vârsta și chimia mineralelor din fragmentele Pietrei Altarului.
Echipa a concluzionat „cu o acuratețe de 95%” că piatra provine din nordul Scoției. Astfel, piatra a fost adusă de acolo ca o contribuție sau un dar pentru locuitorii sudici.
Stonehenge a fost folosit ca cimitir pentru incinerări, destinat în principal adulților bărbați și femei, timp de aproximativ cinci secole în istoria sa timpurie. Aproape jumătate dintre persoanele îngropate la Stonehenge trăiseră în alte locuri decât Câmpia Salisbury, spun experții, ceea ce arată că oamenii călătoreau acolo din locuri îndepărtate.
„Similaritățile în arhitectură și cultura materială dintre zona Stonehenge și nordul Scoției acum au mai mult sens”, a adăugat profesorul Pearson.
„Acest lucru a ajutat la rezolvarea enigmei de ce aceste locuri îndepărtate aveau mai multe în comun decât am fi crezut odată”.
Noua cercetare vine cu o zi înainte de solstițiul de iarnă – cea mai scurtă zi din an, când mii de oameni se adună la Stonehenge. În timpul solstițiului de iarnă, soarele apune sub orizont peste mijlocul Pietrei Altarului și între cele două cele mai mari pietre verticale (dintre care una este acum căzută).
Se crede că oamenii de acum mii de ani se adunau la Stonehenge atât la solstițiile de vară, cât și la cele de iarnă pentru a desfășura ritualuri și ceremonii legate de schimbarea anotimpurilor, soare și cer.
În timpul iernii, oamenii din perioada neolitică organizau și ospățuri în apropiere de Stonehenge, în satul din vecinătatea așezării Durrington Walls. În mare parte datorită vechimii impresionante de 5.000 de ani, originile Stonehenge, inclusiv motivele și modul în care a fost construit, sunt încă subiect de dezbateri aprinse.
Profesorul Timothy Darvill, un arheolog de la Bournemouth University, care a decedat la începutul acestui an, a afirmat că Stonehenge a servit drept un calendar solar antic, ajutând oamenii să țină evidența zilelor anului.
Cercetătorul britanic a explicat că fiecare piatră Sarsen reprezenta o singură zi dintr-o lună, transformând întregul sit într-un imens dispozitiv de măsurare a timpului. Alte teorii sugerează că Stonehenge ar fi fost un centru cultic pentru vindecare, un templu sau un loc în care strămoșii erau venerați.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
