Simona Ionescu / Redactor Șef
Schizofrenia este o boală psihică severă. Pacientul halucinează, are idei delirante, nu mai gândește și nu se mai comportă coerent. Starea sa afectivă este afectată deopotrivă și ajunge să ia decizii anormale. Pe lângă toate acestea, reprezintă cel mai mare mister din medicină, fără răspuns nici în ziua de azi. Niciun savant nu a reușit să elucideze de ce milioane de oameni pățesc asta și alții nu.
Schizofrenia, care, în traducere din limba greacă, înseamnă „a despica mintea sau sufletul”, este o afecțiune studiată atent încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Până acum, psihiatrii au reușit să stabilească anumite date despre boală. Și anume, că orice tratament i s-ar aplica pacientului, acesta nu se vindecă niciodată complet.
De asemenea, că schizofrenia este o boală cronică, care începe lent și necesită tratament de lungă durată. Se mai știe că afecțiunea se asociază cu numeroase comorbidități psihiatrice – depresie, tulburări adictive, deteriorare cognitivă. Dar vine „la pachet” și cu afecțiuni somatice – hiperprolactinemia, disfuncții sexuale, boli cardiovasculare, diabet zaharat, hipertensiune arterială.
Un lucru curios, însă: în contextul în care în 2024 statisticile mondiale indică peste 20 de milioane de pacienți diagnosticați cu schizofrenie, există un grup aparte din populație din rândul căruia nu s-a îmbolnăvit niciodată vreunul. Este vorba de persoanele nevăzătoare, cele născute astfel.
Nicio persoană născută oarbă nu a fost vreodată diagnosticată cu schizofrenie. Realitatea e întărită și de un studiu recent realizat pe mai mult de jumătate de milion de copii născuți orbi. Nici măcar unul singur nu a putut fi diagnosticat măcar cu urme incipiente de schizofrenie. Nici măcar într-un singur caz. Oamenii de știință și medicii pur și simplu nu au nicio explicație pentru asta.
Însă misterul nu se oprește aici. În mod și mai curios, dacă o persoană dezvoltă probleme de vedere mai târziu în viață, este dovedit științific că îi cresc șansele să se îmbolnăvească și de schizofrenie. Oamenii de știință nu au nici cea mai vagă idee de ce se întâmplă acest lucru și nu au nici cel mai mic indiciu pentru a emite o explicație coerentă.
Studiile sugerează că schizofrenia este influențată de o combinație de factori genetici, biochimici și de mediu, dar nu există un consens complet. Aspectul cu adevărat intrigant și neexplorat complet este fenomenul legat de persoanele născute nevăzătoare și absenta diagnosticului de schizofrenie în rândul acestora.
Acesta reprezintă un paradox interesant, având în vedere că această boală psihiatrică este asociată cu halucinații vizuale și auditive, iar absența vederii pare să joace un rol important în protejarea acestor indivizi de afecțiune. Este o descoperire care ridică multe întrebări cu privire la modul în care funcționează creierul în contextul percepției și al realității.
Probabil, dacă s-ar înțelege de ce persoanele născute fără vedere sunt total protejate de schizofrenie, oamenii de știință ar putea dezvolta și un tratament cu adevărat eficient și vindecător.
Există câteva teorii care încearcă să explice acest fenomen. Una pune accept pe rolul sistemului vizual în procesarea halucinațiilor. Halucinațiile vizuale sunt una dintre trăsăturile definitorii ale schizofreniei, iar lipsa stimulilor vizuali ar putea proteja persoanele nevăzătoare de acest tip de simptome. Se crede că, în cazul celor care pot vedea, creierul poate interpreta greșit stimulii vizuali sau poate crea imagini din informațiile auditive și tactil-kinestezice, ducând la halucinații. Pentru o persoană nevăzătoare, această „confuzie” poate fi eliminată, ceea ce ar putea reduce riscul de a dezvolta schizofrenie.
O altă teorie ține de percepția senzorială și structura creierului. Creierul persoanelor nevăzătoare se dezvoltă și funcționează diferit, întrucât trebuie să compenseze lipsa unui simț. Această modificare a structurii și funcțiilor cerebrale poate preveni apariția unor disfuncții neuropsihologice precum schizofrenia. De exemplu, cercetările au arătat că anumite regiuni ale creierului care, la persoanele cu vedere, sunt responsabile de procesarea vizuală, sunt activate în mod diferit sau sunt utilizate pentru alte tipuri de procesare senzorială (cum ar fi auzul sau simțul tactil).
Mai există și o serie întreagă de teorii neurochimice și genetice. Este posibil ca factorii genetici și neurochimici care determină schizofrenia să interacționeze diferit în creierul celor nevăzători. De exemplu, sistemul dopaminergic, care este adesea implicat în schizofrenie, ar putea fi reglat diferit la persoanele care nu au acces la stimuli vizuali, ceea ce poate contribui la absența simptomelor psihotice.
Sursa foto: Pixabay, Instagram
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
