Simona Ionescu / Redactor Șef
De la ucenic cofetar în București la proprietarul celui mai fotografiat hotel de pe Riviera Franceză, așa arată destinul lui Alexandru Negrescu, desprins parcă dintr-un scenariu de film.
Puțini turiști care ajung astăzi pe Promenade des Anglais din Nisa știu că unul dintre cele mai emblematice hoteluri din lume poartă numele unui român. Cu impunătoarea sa cupolă roz și fațada elegantă orientată spre Marea Mediterană, Hotel Negresco este unul dintre simbolurile Rivierei Franceze și una dintre cele mai fotografiate clădiri de pe Coasta de Azur.
În spatele acestei clădiri spectaculoase se află însă destinul dramatic al unui român care a reușit să construiască un adevărat palat al luxului, doar pentru a-l pierde în mai puțin de doi ani.
Alexandru Negrescu s-a născut la București, la data de 14 martie 1870, fiind fiul unui hangiu de origine evreiască. Încă din adolescență a devenit ucenic cofetar, la Casa Capșa, iar dorința de a reuși în viață l-a făcut să plece din România în căutarea unui viitor mai bun.
A muncit în restaurante și hoteluri din mai multe țări europene, învățând meserie și perfecționându-și talentul. Se spune că vorbea șase limbi străine, o abilitate rară la începutul secolului XX și care i-a deschis ușile celor mai exclusiviste restaurante ale vremii. Conform documentelor, s-a stabilit la Paris prin 1895 și a lucrat inclusiv la Maison Boissier – o celebră casă pariziană de cofetărie și ciocolaterie de lux, fondată în 1827, renumită pentru bomboanele sale naturale din fructe și flori, marrons glacés (castane confiate) și ciocolată tradițională, fiind menționată chiar și de Victor Hugo.
Ulterior, Negrescu a decis să se stabilească definitiv pe Coasta de Azur, una dintre destinațiile preferate ale elitelor europene și americane înainte de izbucnirea Primului Război Mondial.
El s-a mutat la Monte Carlo, unde a lucrat mai întâi ca majordom, iar ulterior ca director de operațiuni (maître d’hôtel) la restaurantul Helder. De asemenea, a activat la hotelul-restaurant Londres, remarcându-se prin abilitatea de a atrage și fideliza o clientelă exclusivistă, alcătuită din miliardari, membri ai familiilor regale și aristocrați care își petreceau sejururile pe Riviera Franceză, printre care familiile Vanderbilt și Rockefeller, Basil Zaharoff și Isaac Merritt Singer.
Recomandat de comerciantul Charles Lefranc lui Édouard Baudouin, noul concesionar al Cazinoului Municipal din Nisa (stabiliment demolat în 1979), Negrescu a acceptat funcția de director al restaurantului cazinoului, beneficiind de un salariu anual de 20.000 de franci. Calculele comparative indică un salariu anual echivalent cu până la 250.000 de euro, în ziua de azi.
În timp, a ajuns director al întregului cazinou și, în 1904, l-a cunoscut pe arhitectul Édouard-Jean Niermans, care coordona lucrările de modernizare a clădirii și era considerat unul dintre cei mai apreciați arhitecți ai epocii. Acolo s-a născut și marele său vis: să construiască propriul hotel, iar acesta să fie cum nu s-a mai pomenit.
În aceeași perioadă, Negrescu a cumpărat restaurantul-cazinou din Enghien-les-Bains, unde lucra în sezonul estival, în timp ce iarna își desfășura activitatea la restaurantul din Nisa.
Pentru a-și transforma visul în realitate, Alexandru Negrescu a găsit un investitor din industria automobilelor, Alexandre Darracq, și l-a angajat pe celebrul arhitect Édouard-Jean Niermans, cel care proiectase și faimosul Moulin Rouge din Paris.
Între timp, în 1907 s-a căsătorit cu Suzanne Bianca Rădescu și au locuit o perioadă la Bruxelles (Belgia), unde s-a născut și fiica lor, Germaine Henriette Hélène. În 1909 a primit cetățenia franceză, iar de atunci a fost cunoscut drept Henri Alexandre Negresco.
Astfel, cu sprijinul lui Alexandre Darracq, Henri Negresco a achiziționat un teren de la Însoțitoarele Credincioase ale lui Isus pentru suma de 1,2 milioane de franci, cu intenția de a construi la Nisa un hotel de lux de mari dimensiuni, cu cel puțin 400 de camere. După ce a studiat cele mai importante hoteluri din Paris, Londra, Berlin și Bruxelles, planurile proiectului au fost finalizate în mai 1911, iar lucrările de construcție au început în septembrie același an.
Pentru administrarea viitorului hotel, Negresco și Darracq au înființat societatea Negresco & Cie, cu un capital social de 1,11 milioane de franci. Hotelul construit pe Promenade des Anglais, cu vedere spre Golful Îngerilor și-a deschis porțile la 4 ianuarie 1913. Inaugurarea sa a fost urmată de un succes imediat.
În ianuarie 1913, Hotel Negresco de la Nisa și-a deschis porțile. Era unul dintre cele mai moderne hoteluri din lume. Avea peste 400 de camere, fiecare cu baie privată, o raritate absolută la acea vreme, și impresionanta cupolă roz, care a devenit, instantaneu, simbolul orașului Nisa. Hotelul impresiona cu interioare luxoase destinate aristocrației europene.
Printre primii oaspeți s-au numărat Regina Amélia a Portugaliei, membri ai familiei Vanderbilt și numeroase personalități ale începutului de secol XX.
Însă perioada de prosperitate a fost de scurtă durată. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, clienții bogați, în special aristocrația rusă, au părăsit Coasta de Azur, iar regiunea și-a pierdut din atractivitate. În 1914, Henri Negresco a fost mobilizat, iar hotelul său a fost rechiziționat și transformat în Spitalul Temporar nr. 15. Alexandru Negrescu nu s-a limitat doar la a pune la dispoziție hotelul. Potrivit relatărilor istorice, el ar fi suportat personal costurile pentru aproximativ o sută de paturi destinate răniților de pe front.
Pentru gestul său umanitar, statul francez l-a decorat cu prestigiosul ordin Legiunea de Onoare.
După evacuarea spitalului militar, în septembrie 1915, hotelul a fost redeschis în sezonul 1916 – 1917, însă pierderile financiare și costurile ridicate ale reparațiilor au afectat grav situația proprietarului.
Clientela tradițională nu a mai revenit după război, iar Negrescu, confruntat cu dificultăți financiare și presiunea creditorilor, a fost nevoit să declare falimentul și să vândă hotelul unei societăți belgiene. A murit la 14 mai 1920, la Paris, în urma unui cancer hepatic, și a fost înmormântat în Cimitirul Batignolles. În deceniile următoare, hotelul care îi poartă numele a fost recunoscut de statul francez drept monument istoric și clădire istorică națională, devenind unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale patrimoniului arhitectural și hotelier al Coastei de Azur.
Astăzi, Hotel Negresco este clasificat la cinci stele și face parte din patrimoniul arhitectural al Franței. Cupola roz proiectată la începutul secolului trecut a rămas unul dintre simbolurile orașului Nisa, iar hotelul este considerat unul dintre cele mai elegante din Europa.
Clădirea impresionează nu doar prin poziția sa pe Promenade des Anglais, ci și prin colecția impresionantă de opere de artă, mobilier de epocă, candelabre și obiecte istorice, transformând fiecare cameră într-o experiență diferită.
Negresco este, totodată, unul dintre puținele hoteluri-palace din Franța care au rămas în proprietate privată.
Luxul are însă un preț. În extrasezon, cele mai accesibile camere pornesc de la aproximativ 450 – 600 de euro pe noapte, în funcție de perioada rezervării și de tipul camerei.
Camerele cu vedere la Marea Mediterană costă, în general, între 800 și 1.500 de euro pe noapte, în timp ce apartamentele de lux depășesc frecvent 3.000 – 5.000 de euro pentru o singură noapte.
Cele mai exclusiviste suite istorice, rezervate adesea de șefi de stat, vedete sau membri ai familiilor regale, pot ajunge în sezonul de vârf la peste 10.000 de euro pe noapte, în funcție de disponibilitate și de serviciile incluse.
Foto: Instagram
Citește și: În 1911, România uimea Europa! Sinaia era „Monte Carlo al Carpaților” – Imagini de colecție
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
