Simona Ionescu / Redactor Șef

În urmă cu 2.000 de ani, a existat o tehnologie uimitoare. Cercetătorii cred că au dezlegat misterul unei bucăți de bronz

În urmă cu 2.000 de ani, a existat o tehnologie uimitoare. Cercetătorii cred că au dezlegat misterul unei bucăți de bronz
Originile primului calculator analogic au fost multă vreme învăluite în mister și nimeni nu i-ar fi putut ghici adevăratele capacități atunci când a fost găsit în interiorul unei nave scufundate lângă insula grecească Antikythera, în 1901. Lucrurile s-au schimbat.

Mecanismul de la Antikythera este un orreier (model al sistemului solar) din Grecia Antică acționat manual, descris ca fiind cel mai vechi exemplu cunoscut de calculator analogic folosit pentru a prezice pozițiile astronomice și eclipsele cu zeci de ani înainte.

Încă nu se știe locul de origine al primului calculator analogic din lume

De când a fost recuperat în 1901 de pe fundul mării, în apropierea micii insule grecești Antikythera, la nord-vest de Creta, o bucată de bronz puternic corodat, veche de 2000 de ani, de mărimea unui laptop, cunoscută sub numele de Mecanismul Antikythera, a uimit comunitățile științifice și arheologice cu capacitățile sale de calcul cosmologic.

În ultimii 120 de ani, au fost dezvăluite multe lucruri despre mecanism, dar multe rămân învăluite în mister. E vorba de timpul și locul de origine, scopul său, metodele prin care a fost construit și identitatea creatorului său. Mulți cercetători și scriitori susțin că mecanismul de la Antikythera nu ar fi servit niciunui scop substanțial de navigație.

Printr-o examinare a metodei de estimare a poziției prin distanța lunară în contextul structurii și capacităților mecanismului, lucrarea conturează un rol potențial important al mecanismului în cadrul unui proces de navigație practicat de marinarii din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.

Mecanismul Antikythera. Sursă foto: wikipedia

Bucata verde a fost descoperită în anul 1901

În anul 1901, un scufundător tocmai ieșise la suprafață ținând în mână o pată verzuie, de nedescris, și era tentat să o arunce cu dispreț înapoi în mare. Scafandrul făcea parte dintr-o echipă care cerceta o locație subacvatică în largul coastei de nord-est a insulei, unde o navă naufragiase în timpul furtunii, undeva în secolul I î.Hr.

Opere de artă grecească antice și elegante erau scoase la suprafață de scafandri care se afundau în adâncurile periculoase cu puțin mai mult decât căști grele și costume greoaie. „Pata” era cu siguranță mai puțin decât o operă de artă elegantă. Și, având în vedere starea foarte corodată, părea chiar mai puțin demnă de timpul limitat pe care scafandrul îl putea petrece în siguranță pe fundul mării.

Scafandrul a rezistat tentației de a arunca bucata, iar un secol mai târziu au apărut dovezi convingătoare că ceea ce se știe în zilele noastre despre capacitățile tehnologice ale Greciei antice sunt cu mult sub nivelul a ceea ce mecanismul Antikythera sugerează că ar putea fi.

La ce folosea celebrul mecanism

Unii cercetători susțin că mecanismul funcționa ca almanah nautic specializat, furnizând efemeridele cerești necesare pentru determinarea poziției prin metoda distanței lunare. Alți cercetători au sugerat un rol de măsurare directă a mecanismului în determinarea geopoziției. Periklis Rediadis, despre care se spune că a intervenit în timp ce scafandrul frustrat se gândea să se debaraseze de pata verzuie, a susținut că mecanismul era un dispozitiv conceput pentru a măsura înălțimea unui obiect deasupra orizontului ceresc al observatorului.

Alții proeminenți în reconstrucția mecanismului Antikythera, cum ar fi Michael Wright, afirmă că mecanismul funcționa ca un fel de planetariu și nu avea niciun rol în navigație.

Replică mecanism Grecia Antică. Sursă foto: The Guardian

Se încearcă o reconstrucție a mecanismului

Dispozitivul, vechi de 2.000 de ani și acționat manual, afișa mișcarea universului, prezicând mișcarea celor cinci planete cunoscute, fazele lunii și eclipsele de soare și de lună. Dar modul în care a reușit să realizeze astfel de performanțe impresionante s-a dovedit a fi extrem de greu de descâlcit.

În prezent, cercetătorii de la UCL cred că au rezolvat o parte din misterși au început să reconstruiască dispozitivul, cu roți dințate cu tot, pentru a testa dacă propunerea lor funcționează. Dacă reușesc să construiască o replică cu utilaje moderne, ei își propun să facă același lucru cu tehnici din Antichitate.

„Credem că reconstrucția noastră se potrivește cu toate dovezile pe care oamenii de știință le-au adunat până în prezent din vestigiile existente”, a declarat Adam Wojcik, cercetător în domeniul materialelor la UCL. În timp ce alți cercetători au făcut reconstituiri în trecut, faptul că lipsesc două treimi din mecanism a făcut dificilă cunoașterea cu certitudine a modului în care acesta funcționa.

Jucărie sau instrument de predare?

Indiferent dacă modelul funcționează sau nu, rămân mai multe mistere. Nu este clar dacă mecanismul Antikythera a fost o jucărie, un instrument de predare sau a avut un alt scop. Și dacă grecii antici erau capabili de astfel de dispozitive mecanice, ce altceva au mai făcut cu aceste cunoștințe?

„Deși metalul este prețios și, prin urmare, ar fi fost reciclat, este ciudat că nu a fost găsit sau dezgropat nimic nici pe departe similar. Dacă aveau tehnologia necesară pentru a fabrica mecanismul Antikythera, de ce nu au extins această tehnologie pentru a concepe alte mașini, cum ar fi ceasurile?”, a mai spus Wojcik.

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre