Legenda neștiută a salcâmului. Florile au capacitatea să alunge fantomele și demonii

Salcâmul, un arbore venerat în culturi din întreaga lume, este protagonistul unei legende fascinante despre o fată transformată în copac din cauza iubirii sale neîmpărtășite, dar și un simbol al dragostei caste, nemuririi sufletului și protecției împotriva spiritelor rele.
De la Egiptul antic, unde era folosit în ritualuri funerare, la tradițiile creștine, unde se crede că din ramurile sale a fost împletită coroana de spini a lui Iisus, salcâmul poartă o încărcătură spirituală profundă. În folclorul românesc, florile sale sfințite promit fertilitate, iar spinii sunt folosiți în descântece.
Legenda spune că în vremurile în care zeii pășeau pe pământ, o fată orfană trăia într-un deșert îndepărtat. Frumusețea ei l-a vrăjit pe regele deșertului, care a ordonat să fie adusă la palat, în ciuda împotrivirii ei. Acolo, regele i-a propus să devină regină, promițându-i bogății și respectul supușilor. Însă fata, cu o inimă neclintită, a răspuns:
„Acolo unde nu este iubire, toate bogățiile sunt de prisos”. Mânios, regele a apelat la vrăjitoare, care au transformat-o într-un salcâm pentru a rămâne veșnic în grădina sa. Când regele a încercat să îmbrățișeze copacul însă, din crengi au ieșit spini ascuțiți, împiedicându-l să o atingă.
Florile salcâmului, cu un parfum copleșitor, se spune că l-au împiedicat pe rege să doarmă, fie din cauza mirosului, fie din remușcări pentru fapta sa. De altfel și în credința populară se spune că parfumul salcâmului tulbură somnul celor cu remușcări sau gânduri ascunse.
Florile de salcâm simbolizează iubirea ascunsă sau platonică. Florile albe sau roz exprimă eleganța și rafinamentul în dragoste, iar cele galbene semnifică o iubire tainică. În cultura ebraică, salcâmul (numit „shittim” în Biblie) era considerat sacru, fiind folosit pentru construirea Chivotului Legământului, conform Exodului.
În folclorul românesc și în tradițiile africane, salcâmul este considerat un scut împotriva spiritelor rele. Spinii și florile sale sunt folosite în ritualuri de alungare a fantomelor sau demonilor.
Egiptenii ardeau frunzele de salcâm pentru ritualurile funerare, iar esența era folosită pentru vopsirea bandajelor mumiilor și prepararea cernelii. Și tot în acea perioadă, salcâmul era folosit pentru proprietățile sale medicinale, în tratamente pentru tuse, guturai și inflamații nazale, datorită esențelor sale aromatice.
Florile de salcâm sfințite de Florii sau de Rusalii sunt așezate în pragul caselor pentru a aduce fertilitate și protecție. Dacă toamna se zăresc flori printre frunzele unui salcâm, se spune că va urma o toamnă lungă și blândă. Potrivit unei alte superstiții, spinii de salcâm, folosiți într-un descântec, pot împiedica persoanele ostile să intre în casă.
Citiți și:
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook