În Burano, nicio casă nu seamănă cu alta, fiecare fiind o explozie de culoare, de la roz aprins și galben solar la albastrul cerului sau verde smarald.

Legenda satului colorat

Insula Burano strălucește ca o bijuterie multicoloră. Aici, casele aliniate de-a lungul canalelor nu sunt doar locuințe, ci mai degrabă pânze pe care localnicii au pictat istoria, tradiția și sufletul comunității. Așa, ca într-o pictură impresionistă vie.

Cu doar 2.800 de locuitori și o suprafață de 21 de hectare, Burano este un sat mic, dar cu o energie uriașă, care atrage peste un milion de vizitatori annual. Legenda originii culorilor este la fel de fascinantă ca insula însăși. Se spune că pescarii din Burano, care își petreceau zilele pe mare, se confruntau adesea cu ceața densă a lagunei venețiene.

Culorile, far pentru pescari

Pentru a-și găsi casele în condiții de vizibilitate scăzută, au început să le vopsească în culori aprinse, galben, roșu, albastru, pentru a ieși în evidență.

„Culorile erau ca un far pentru pescari, un semn că sunt aproape de casă”, a explicat un ghid local pentru National Geographic. O altă legendă spune că soțiile pescarilor, responsabile de întreținerea caselor, amestecau vopselele disponibile pentru a combate umezeala lagunei, creând astfel un mozaic de nuanțe.

Reguli stricte pentru culori, aprobate de autorități

Nimeni nu poate însă să-și vopească locuința după bunul plac, pentru că fiecare nuanță este reglementată de autoritățile locale printr-un sistem strict, care datează de secole. Acest lucru se întâmplă pentru a păstra armonia vizuală a insulei.

În cazul în care un proprietar dorește să schimbe culoarea fațadei, trebuie să trimită o cerere oficială către consiliul local, care analizează locația și aprobă doar anumite culori, astfel încât să nu se repete în vecinătate „Nicio casă nu poate fi la fel ca vecina ei. E o lege nescrisă care face Burano unic”, a mărturisit un oficial. Și pentru a le menține prospețimea, casele din Burano sunt vopsite la fiecare doi ani.

Cultura și tradițiile Burano

Insula, fondată în secolul al VI-lea de refugiații din Altino care fugeau de invaziile barbare, a fost dintotdeauna un sat de pescari.

Dar Burano este renumit și pentru dantela de tip punto in aria, o tehnică delicată dezvoltată în secolul al XVI-lea, care a atras atenția nobilimii europene. Muzeul Dantelăriei situat în Piazza Baldassare Galuppi, păstrează această moștenire, oferind demonstrații ale meșteșugului și exponate istorice.

Desertul național este o moștenire a soțiilor de pescari

Bucătăria locală este un alt motiv pentru a vizita Burano. Restaurantele sunt faimoase pentru risotto-ul cu pește de lagună și pentru fructele de mare proaspete. Desertul tradițional, bussolaa buranello, un biscuite în formă de S cu vanilie sau lămâie, este o moștenire a soțiilor de pescari, care îl pregăteau pentru a le oferi energie soților pe mare.

Sursă foto: www.atlasobscura.com

Citiți și:

Pluckley, satul cu 16 fantome, a intrat și în Cartea Recordurilor. Una dintre ele stă și acum și își fumează pipa