Legenda tulburătoare a lacului care nu îngheață niciodată. În noaptea de Sânziene, la Ochiul Beiului se strâng ielele

Legenda lacului Ochiul Beiului, de forma unui crater oval sau a unui ochi, cu o adâncime de 3,5 metri și un diametru de 15 metri, impresionează și astăzi. Interesant este și faptul că apa din lacul Ochiul Beiului își păstrează temperatura constantă, undeva între patru și opt grade și nu îngheață niciodată.

Lacul nu îngheață niciodată

Și nu, lacul albastru turcoaz, o culoare unică în România, nu este unul fermecat, ci alimentat de un izvor subteran. Specialiștii spun că această culoare minunată se datorează spectaculoasei combinații dintre verdele algelor de pe fundul lacului și albastrul minereului de cupru care există în acest loc. Ca urmare a condițiilor de temperatură pentru izvorul din adânc, asemănătoare celor din peșteri, lacul nu îngheață niciodată. Iar legenda spune că este rodul lacrimilor sărate picurate din doi ochi albaștri…

În timpurile de demult…

În perioada stăpânirii otomane un frumos prinț turc, cu ochi albaștri ca cerul ar fi ajuns la vânătoare pe aceste meleaguri. În locul numit Poiana Florii, ar fi întâlnit o fată de o frumusețe răpitoare care își păzea oile ce pășteau cuminți. Turcul a fost fascinat de tânără și s-ar fi îndrăgostit pe loc, fata împărtășindu-i sentimentele.

Din păcate însă, iubirea lor nu a fost văzută cu ochi buni de tatăl prințului turc, pentru că erau de religii diferite. Din acest motiv a dat ordin slugilor sale să o omoare pe aleasa inimii fiului său. Când prințul a aflat decizia tatălui, acesta s-a dus să se lupte pentru viața iubitei. În acest loc pe care îl vizitează astăzi turiștii, prințul și-ar fi pierdut în lupta cu slugile, chiar unul dintre ochi. Când prințul și-a găsit iubita la pământ, se spune că ar fi plâns atât de mult încât din lacrimile sale ar fi luat naștere lacul Ochiul Beiului. Disperat, pentru că fata nu mai putea fi readusă la viață, și-ar fi pus și el capăt zilelor.

Fata a coborât pe o funie făcută din propria-i rochie

Potrivit unei alte legende, un bei turc, pe nume Beg, s-ar fi îndrăgostit nebunește de tânăra păstoriță, ar fi răpit-o, apoi ar fi închis-o în Turnul Mare din Cheile Nerei. Fata însă nu-l iubea și în timpul nopții a reușit să scape coborând pe o funie făcută din propria-i rochie. Turcul a plâns atât de mult încât din lacrimile sale s-ar fi format acest lac. Tot legenda spune că în noaptea de Sânziene, în jurul lacului Ochiul Beiului se strâng ielele, iar cine trece pe acolo este vrăjit de frumusețea și farmecul acestora.