Simona Ionescu / Redactor Șef
Fără diplomă și fără un „halat oficial”, Martin Arthur Couney avea totuși o misiune. El însuși a creat o legendă, pretinzându-se discipol al obstetricianului Pierre Budin, însă adevărata sa putere a izvorât din rezultate: o rată de supraviețuire de aproximativ 85% a bebelușilor născuți prematur.
La începutul secolului XX, medicina oficială considera bebelușii prematuri prea fragili pentru a supraviețui și, adesea, nedemni de a primi îngrijire.
În același timp, ideologia eugenistă, un curent pseudo-științific popular în epocă, promova ideea că acești copii ar trebui lăsați să moară pentru a „purifica” patrimoniul genetic al societății.
În contrast cu acest cinism, Martin Couney a ales să lupte pentru viața lor. El nu i-a văzut ca pe niște rebuturi ale naturii, ci ca pe ființe umane care meritau o șansă reală la viață.
Pentru că spitalele refuzau să trateze bebelușii prematuri, în 1903 Martin Couney a inaugurat un pavilion numit Infantorium, în parcurile de distracții Luna Park și Dreamland din Coney Island. Acolo, printre roți panoramice, clovni și standuri de popcorn, bebeluși care cântăreau uneori doar 1–2 kilograme erau îngrijiți în incubatoare moderne, într-un spațiu steril și atent organizat. Couney angajase asistente medicale profesioniste, inclusiv unele cu dizabilități fiind surdo-mute,o dovadă în plus a viziunii sale incluzive și umane. Întreaga activitate era susținută financiar prin biletele de intrare, care costau între 10 și 25 de cenți.
Inspirația i-a venit la Expoziția din Berlin (1896): incubatoarele pentru ouă erau deja folosite cu succes. Dacă se pot salva puii, de ce nu și prematurii? În acea expoziție Couney, ca mâna dreaptă a lui Budin, își lasă amprenta, spre ușurarea medicalilor.
Criticat drept impostor și exploatator, el a implementat standarde riguroase precum: igienă atentă, incubatoare cu aer filtrat și ținută la termostat, personal specializat și control al alimentației.
Spre deosebire de practica rece și distantă promovată de multe spitale ale vremii, Couney încuraja atingerea, mângâierea și interacțiunea fizică dintre asistente și bebeluși, susținând că afecțiunea și căldura umană sunt esențiale pentru supraviețuirea celor mici.
În 1914 a legat o colaborare vitală cu Dr. Julius Hess, tatăl neonatologiei americane. Lucrând împreună la Expoziția din Chicago (1933–1934), demonstrând supraviețuirea prematurilor, realizând și o reîntâlnire emoționantă la „homecoming” . În ’39–’40, serviciile lui au atras atenția la Târgul Mondial din New York, dar, odată cu adoptarea incubatoarelor de către spitale, „spectacolul medical” și-a încheiat misiunea în 1943 .
Ulterior, spitalele au început să includă incubatoare, iar prima secție neonatală a apărut la Cornell în 1939 . Până la moartea sa în 1950, sistemul medical adoptase complet practica sa revoluționară.
Martin Couney nu a avut diplomă, dar a avut viziune, inimă și curaj. A transformat un pavilion dintr-un parc de distracții într-un sanctuar al vieții. Mii de oameni sunt azi aici pentru că un „impostor” a crezut și a acționat atunci când alții îi vedeau pierduți.
Morala este că uneori, sensibilitatea și inima fac mai mult decât o diplomă, iar un singur om curajos poate schimba legile naturii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
