Orfan de tată de la o vârstă fragedă, Pazvante Chioru a uluit Imperiul Otoman din cauza caracterului său pestriț, cum doar Balcanii puteau da naștere în acele vremuri.
Deși nimeni nu poate spune cu certitudine, există o sursă potrivit căreia Osman ar fi fost fiul unei familii de români din Valea Timocului, care ar fi trecut la islam pentru că nu mai plăteau taxele comerciale.
De la bunicul său a învățat arta mântuirii armelor
Bunicul său a făcut parte din gărzile de akingii bosniaci ale orașului Sofia și de aici provine și al doilea nume al său, Pazvantoglu. Care este, de fapt, o derivație a poreclei Pasban-Oglu, adică fiul gardianului.
La rândul său, Osman a fost inițial ienicer, apoi a devenit pașă al provinciei Vidin, iar bunicul a fost cel care l-a învățat dumnezeiește arma mânuirii armelor. Se pare că această meserie nu a fost chiar pe placul bărbatului, care s-a decis să devină cămătar, fiind inițiat tot de bunic, care îl învață și primele lucruri despre politică.
Intră în cercurile înalte ale domnitorului fanariot, Nicolae Mavrogheni
Doar că această îndeletnicire nu era pe placul musulmanilor, așa că Osman ar fi sfârși oricând spânzurat. A avut noroc pentru că, deși a fost prins de turci, bunicul a mituit judecătorii cu sume mari. Mai mult, el fuge din închisoare și e ajutat de gardieni prieteni tot cu bunicul. Reușește să fugă cu o barcă și ajunge în Țara Românească, unde ajunge să frecventeze cercurile de apropiați ale domnitorului fanariot, Nicolae Mavrocordat.
Jupânița Anica l-a respins
Când acesta își doresc ceva, făcea orice să-și ducă visul la bun sfârșit. A vrut cu tot dinadinsul să ajungă șeful gărzilor domnitorului și cu ambiție și multe pungi de galbeni, acest lucru s-a întâmplat. Românii, cum l-au poreclit Pazvante, se îndrăgostește nebunește de jupânița Anica, doar că aceasta îl respinge. Acesta s-a supărat într-atât de tare că două luni a zăcut la pat, iar după ce și-a revenit a dezvoltat o ură imensă asupra femeilor.
Alături de boierii fanarioți, acesta vrea să-l pună la pământ pe Mavrogheni, dar domnitorul află și ordonă ca Pazvante să fie decapitat. Are noroc din nou, fiind salvat. Pazvante nu se oprește aici, vrea mai mult, strânge bani și-i trimite direct sultanului Selim promițând că dacă va fi pus agă, va dubla pescheșul trimis Înaltei Porți. Pazvante devine agă, dar își dorește și mai mult, vrea Pașă.
Cum turcii nu pleacă urechea la insistențele lui, strânge o armată de mercenari din toate colțurile Europei și se răscoală împotriva sultanului. Nimeni nu-l va opri pe Pașă, așa că va crea un stat independent, pune capitala la Vidin și se autoproclamă pașă. După ce sultanul se revoltă, într-un final, impresionat de curajul lui Pazvante, îl recunoaște Pașă de Vidin.
Iancu Jianu se luptă personal cu Pazvante Chioru
Pazvante începe să distrugă prin jafuri Țara Românească și ajunge chiar să se lupte personal cu haiducul Iancu Jianu, iar acesta îi scoate un ochi cu iataganul. Din acest moment, Pazvante devine Pazvante Chiorul. “Cu mâna asta ți-am scos un ochi, tot cu mâna asta te omor, câine de păgân!”, se spune că i-ar fi strigat Iancu Jianu.
Chiar și așa, în Vidin se mai află și astăzi moscheea, biblioteca și cazarma ridicate pe vremea lui Pazvante. Bărbatul moare pe 27 ianuarie 1807, dar nimeni nu știe cum. Unii spun că ar fi fost otrăvit de medicul evreu al Vidinului, la ordinul sultanului, alții susțin că Iancu Jianu l-ar fi ucis.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook